Citind-o pe Delia Mitroi. Cartea „Captivi între dragoste și război. Jurnal din Kiev”

Am dat startul noului an cu un roman extraordinar de bine scris, pe lângă povestea marcantă acesta te zdruncină din temelii arătând puterea lui azi și valorificând ziua de mâine. „Captivi între dragoste și război. Jurnal din Kiev” de Delia Mitroi este cartea contrastelor, în care azi e o binecuvântare iar ieri un chin și poate mâine o speranță… de a rămâne în viață. Sincer, aici printre pagini nimic nu este simplu, fiecare cuvânt parcă sângerează, parcă orice eveniment te răcește în spate amintind că oricând totul se poate întoarce împotriva noastră. Că nu ești scutit de prăpăd fie că ești tânăr sau bătrân, fie că ai averi sau nu. Că ești străin sau un refugiat luat de valul disperării… în negura nopții.

„Iubirea noastră-i binecuvântare și blestem, desfătare și tortură, paradis și infern, în timpuri negre, de restriște și de nevoi.”

Într-o vreme tulbure a războiului ruso-ucrainean, izbucnit în 24 februarie 2022 două suflete se întâlnesc în circumstanțe dificile ce îi apropie mai mult decât își dau frâu liber să simtă. Atracția dintre ei îi face nesiguri, curioși dar și vulnerabili mai ales că ea, Oksana Kravets este ucraineancă dar și căsătorită … iar el, Serghei Mirov, este un militar rus venit să distrugă după comanda unui cotropitor. Acum însă ai zice că nu este loc de iubire într-un loc al haosului, unde bombardamentele distrug tot ce înseamnă frumos iar emoțiile vii sunt alungate ca muștele când praful incendiilor se ridică în aer iar moartea pândește la orice colț. Însă inimii nu-i poți ordona. Nici chiar atunci când totul se transformă în dabandadă, în râncedul scrum al unui război ce aduce după sine doar drumuri de cadavre. Iar în aceste timpuri furtunoase triunghiul amoros format de Oksana, soțul acesteia Taras și Serghei încearcă să supraviețuiască, să se accepte așa cum sunt și să treacă peste gelozii și aversiuni pentru a avea dreptul la încă o zi. În viață.

Supraviețuirea lor este o adevărată încercare iar succesul acestei realizări e că cei trei se țin împreună, fiecare înfrânându-și pornirile, domoblindu-și bătătile inimii pentru a da șansa unei noi zile. Chiar dacă cuvintele se spun cu jumătate de gură, chiar dacă ura se instalează ca o liană în jurul sufletului strângând dușmănii, priviri înciudate dar și nenumărate frici, mai ceva ca un ecou din infern. Și toate astea într-o Ucraină care nu va mai fi la fel, o țară care își deplânge morții, copii nevinovați, bătrânii costelivi, femeile pângărite și bărbații ce și-au pierdut speranța că se vor reuni într-un tot întreg atât ca familie cât și ca nație.

„Captivi între dragoste și război. Jurnal din Kiev” s-a dovedit a fi o carte atât de profundă, atât de dureroasă încât am făcut nenumărate pauze pentru a-mi liniști și îmblânzi tabloul ce mi-l crea imaginația. Povestea Oksanei și a lui Taras mi-a arătat cum din bine totul se poate întoarce împotriva ta, iar Serghei a fost acea verigă ce a reîntregit cumva acest tablou în tonuri violente îmblânzind pensula cu emoția sa unică de iubire și devotament către Oksana. Acea unică femeie ce i-a cucerit inima fără drept de apel, într-o Ucraină în plin război și ocupație. Destinele celor trei protagoniști se perindă într-un joc al sorții, fie într-o nevoie de protecție, fie într-o fugă de emoțiile ce i-ar putea îngenunchea, și totuși… ce e scris acolo sus se va înfăptui. Mai devreme sau mai târziu. Însă drumul lor e presărat de pericol la orice colț, războiul nu cruță pe nimeni, cum nici încrederea nu o poți dărui în stânga și în dreapta. Pentru că oricine poate avea masca răului pe chip producând cele mai grele orori, fără început și fără sfârșit. „Captivi între dragoste și război. Jurnal din Kiev” e mai mult decât o carte, e o vibrare ce zguduie sufletul din adâncuri, empatizezi cu oricine se află în jocul murdar al unei minți criminale și parcă ai vrea să strângi cartea la piept în nevoia de a alina suferința celor ce se pierdă într-o mare de nenorociri. O carte ce va lăsa urme umede pe pleoape și va cere pauze pentru a privi în ansamblu viața, aici și acum în nevoia de a face o retrospectivă și a înțelege cât de norocoși suntem să fim bine, pur și simplu bine.

Recomand cu drag această carte, chiar dacă ne descrie ororile unui război ce se află la doar câțiva kilometri iar descrierile sunt atât de vii povestea de iubire dintre Oksana și Serghei ne alină suferința arătând și o altă monedă a unor timpuri vitregi. Am iubit finalul celor doi chiar dacă a avut un parcurs mult prea înfiorător… îmi rămâne sarcina să vă îndemn la lectură, veți avea parte de un thriller romantic cu o încărcătură aparte, una care vă va ține cu sufletul la gură!

Citind-o pe Aurelia Chircu. Cartea „Sâmbătă seara, în Cișmigiu”

De obicei în perioada sărbătorilor de iarnă adun tot mai multe titluri/subiecte tematice, astfel când am citit descrierea cărții „Sâmbătă seara, în Cișmigiu” scrisă de Aurelia Chircu, nu am ezitat să o am pe noptiera mea. Așteptările mele au fost întreținute și de coperta destul de boemă ce mi-a înclinat imaginația în zona timpurilor în care se organizau baluri, se citeau poezii sub clar de lună și se prețuia perioada de curtare într-o formă delicată. Însă surpriza a venit pe parcurs, cu pași mici am pătruns într-o lume a misterului, a supranaturalului și a uneltirilor făcute cu multă viclenie toate asezonate cu perioada Crăciunului și a Anului Nou.

„Sâmbătă seara, în Cișmigiu” s-a dovedit a fi o poveste cu mult diferită de ce mi-am închipuit, aceasta mi-a încins sângele în vene și nu că ar fi romantică ci prin misterul ce s-a împletit cu situațiile neprevăzute, momentele de intrigă ce s-au aliniat alături de personajele puternic vizualizate cât și iubirea, în forma sa unică. Inegalabilă!

„Se apropiau Sărbătorile, dar ele nu veneau cu bucurie, ci cu temeri. (…)”

În perioada Sărbătorilor când se visează ursitul după ce se pune busuiocul sub pernă trei colege află că treptat bărbații sortiți dispar în circumstanțe dubioase ca apoi să fie găsiți morți. Natura crimelor rămâne un mister până se leagă ațele într-un tot întreg care scoate la iveală lucruri bizare. Anemona e cea în jurul căreia se țes tot felul de scenarii, ea sau mai bine spus familia ei e punctul de unde se trag toate pornirile unei vrăjitoare ce vrea să-și răzbune originea, numele, demnitatea. Pe un traseu lunecos eroii cărții se redescoperă, își acceptă esența felului lor dar și faptul că o dată deschisă cutia tainelor nimic nu va mai fi la fel. Că lumea răului e printre oameni iar răutatea poate crea punți cu iadul și demonii din adâncuri. Toate acestea într-un București ce se pregătește de Carnavalul Sărbătorilor de Crăciun unde unii sunt departe de a ști că forțele necurate se plimbă nestingherite pe străzi. Că dragostea poate avea două fețe iar sacrificiile de obicei se încheie cu cele mai aprige drame. Astfel, într-o tornadă de cuvinte povestea se înșiruiește parcă fără a cruța privirea cititorului completând orice gol cu o desfășurare energetică plină de fantasmagorii. Toate condimentate cu plimbări prelungi prin târgul din Cișmigiu acolo unde tinerii își ochesc sufletele pereche sau își desfată privirea cu cele mai enigmatice chipuri feminine.

Cartea „Sâmbătă seara, în Cișmigiu” s-a dovedit a fi un historical romance plin de conținut. Pe lângă imaginea unui București al anului 1912 ce se pregătește de Carnavalul Sărbătorilor de Iarnă povestea ne conturează o înșiruire de evenimente pline de suspans. Moartea pândește la orice colț iar dragostea pe cât ar fi ea de înfloritoare aici în text e peste puterile multora, uneori prea puțină iar în lipsa ei se pot ticlui planuri meschine, de-a dreptul diabolice. Și toate într-un tablou în care răul își caută gazdă pentru a se înfăptui slova blestemelor. Chiar și în cele mai ciudate împrejurări. Pentru că umbrele se strecoară în suflet când ești mai vulnerabil și te rod pe înăuntru, cu fiecare zi tot mai mult. Iar această poveste ne accentuează acest aspect. Romanul „Sâmbătă seara, în Cișmigiu” s-a dovedit a fi o lectură antrenantă, care mi-a dat fiori reci pe șira spinării atunci când mă așteptam mai puțin. Cartea a cuprins o poveste bine ticluită, imprevizibilă, care m-a prins printre file încă de la început conducându-mă pe un drum al nebănuitelor întorsături ce mi-au captat toată atenția. Mie îmi revine sarcina să vă îndemn la lectură, vă asigur că povestea merită toată atenția și că nu o veți lăsa din mână o dată ce o să pășiți pe drumul acestei scrieri.

Citind-o pe Carola Lovering. Cartea „Obsesie”

Carola Lovering este autoarea romanelor „Tell Me Lies”, „Too Good to Be True” și „Can’t Look Away”. Ea este absolventă a Colegiului Colorado, iar munca ei a apărut în New York Magazine (The Cut), Marie Claire, W Magazine, National Geographic, Outside și Yoga Journal, printre alte publicații. Romanul ei, Tell Me Lies, a fost adaptat într-un serial de televiziune pentru Hulu. Ea locuiește în Connecticut cu soțul ei și cei doi copii mici.

Datorită Editurii Niculescu am avut ocazia să citesc noua carte a autoarei Carola Lovering „Obsesie” (Can’t Look Away), ce am avut de descoperit printre pagini a fost mult peste așteptările mele. Intriga împletită cu o dragoste profundă a dat textului un conținut complex care a prins încă de la primele pagini. Carola Lovering ne oferă atât de multe în acest roman, de la pasiune la dezlănțuirea deznădejdii, de la nopți pline de mângâieri la dezolanța singurătății ce taie din suflet, de la agonie la extaz… totul condimentat cu speranțe, vise efemere dar și incertitudinea ce a plutit deasupra acțiunii. O carte ca o furtună ce vine să-ți spulbere liniștea, acaparând timpul ca o obsesie.

„În momentul în care ochii lui Jake i-au străpuns privirea, Molly a simțit în mod subconștient, într-un cotlon ascuns al inimii, că viața ei avea să se schimbe pentru totdeauna. „

Cartea ne aduce în față povestea tinerei Molly Diamond, în vârstă de douăzeci și trei de ani, o visătoare care dorește pe ascuns să devină scriitoare. Viața ei se schimbă radical atunci când într-o noapte la un concert în East Williamsburg, ea îi întâlnește privirea solistului, Jake Danner. Dintr-o singură clipă, dintr-o singură conexiune Molly și Jake se îndrăgostesc profund fără drept de apel, fără a-și da măcar seama că uneori dragostea poate avea două fețe. Iubirea lor se consumă lent însă e departe de a fi perfectă. Trecutul lui îl urmărește din umbră, dar și acea stare de vedetă ce îl presoară cu o poleială ce-l scoate din responsabilitatea unui iubit dornic de acea care îl așteptă cuminte acasă. Și totuși, Jake o surprinde pe Molly cu un cântec pentru ea și despre dragostea lor, o baladă care îi aduce succesul, dar și un pas mai aproape de secătuirea apropierii lor. Lunile, anii trec pe lângă ei, iar Molly realizează că Jake se transformă în tatăl ei, mereu absent, mereu cu gândul departe, mereu rupt de realitate, oare ea îl poate accepta așa? Ironia face ca depărtarea și concertele lui Jake să o facă pe Molly să-și pună în balanță emoțiile, dar și alegerile viitoare iar când în viața ei apare Hunter parcă totul e mai lucid ca niciodată. Și alege, acea decizie ce îi vine din adâncul sufletului și pe care o vede ca pe o portiță din negura întunecată a zilelor petrecute în agonie proprie. Și se simte liberă și înconjurată de un calm mult râvnit!

După multe schimbări și cărări bătătorite soarta sau acea obsesie greu de controlat îi aduce în același loc pe eroii cărții după câțiva ani buni, pe o Molly mai frământată de griji, pe un Jake mai rătăcit în propriile deziluzii, pe Hunter dar și acea care s-a jucat cu emoțiile tututor, Sabrina. Molly este fericită în căsnicia sa cu Hunter, ia fiica lor de cinci ani, Stella îndulcește traiul lor. Însă o dată cu apariția noilor „vecini” viața le este dată peste cap. Din nou se răscolește trecutul, iarăși se întrevăd lacrimi dar și o dezlânțuire de evenimente ce m-au ținut cu sufletul la gură. O dată zarurile aruncate jocul devine dur; secretele sunt pe cale să iasă la iveală. Sentimentele nerezolvate sunt pe cale să se reverse iar confruntările sunt din ce în ce mai avide. Și un lucru e clar, viața nimănui nu va mai fi la fel după aflarea adevărului!

Cartea „Obsesie” de Carola Lovering a fost o călătoie plăcută pentru mine. Pe lângă răsturnările de situație am surprins un limbaj și o formulare bine conturată care a adus lecturării acestei cărți o plăcere „cititorească”. Cartea s-a dovedit a fi pe cât de dramatică și romantică tot pe atât de alertă prin intriga ascuțită și acea obsesie dusă până în pânzele albe chiar și după ani. A fost o poveste plină de suspans și cu un iz de psihologie atunci când toxicitatea atingea cote maxime. Am apreciat finalitatea cea în care Sabrina a depășit atașamentul său bolnav pentru Jake și pornirea sa violentă îndreptată către Molly dar și alegerile făcute de eroina cărții. Totul a fost o explozie de emoții, de validare a acțiunilor dar și a dorinței de a mai exista o a doua șansă. Toate în ansamblu au făcut din această lectură o operă bine închegată și pregătită să absoarbe privirea și atenția cititorului. Să uimească integral și să țină cu sufletul la gură orice privire curioasă. Recomand cu drag acest thriller de dragoste deosebit, o să primiți o adevărată plăcere citindu-l!

Citindu-l pe Radu Prodan. Cartea „Criptic”

De aproape o săptămână am finisat cartea „Criptic” scrisă de Radu Prodan, am stat ca să se așeze textul ca să pot împărtăși cu voi bucuria de a citi o carte de excepție, cum de fapt sunt cele scrise la Editura Siono. Astfel, într-o notă vizionară vă pot menționa că acest volum a reunit tot ce poate fi mai bun în lumea celor scrise și a surprins cu desăvârșire privirea mea. Cred că prea puține cuvinte o să aștern aici la cât de tare mi-a plăcut această operă, e genul acela de carte ce o dată prinsă în tumultul de informații nu o mai poți lăsa din mână; aceasta abundă în descrieri, în acțiune, suspans, în împletiri întortocheate ale firului epic, dar și surprinde prin personaje puternice gata fiind mereu să șocheze cititorul de rând.

Totul se începe atunci când este dată știrea apariției microcip-ului Pixiedust, un proiect științific realizat de o femeie cu o minte scliptoare care vine ca un „ajutor” în plus persoanelor cu probleme de sănătate. Programul este unul revoluționar astfel că ajunge ținta mai multor organizații, mulți vor să pună mâna pe cip pentru diferite scopuri și nu atât de benefice cum se gândește creatoarea acestuia. Astfel se iau măsuri severe, dar totul e la limită atunci când viața atârnă pe un fir de ață. Multe laboratoare științifice, NSA, Pentagon și Casa Albă vor să obțină puterea supremă de a controla mintea umană, însă planurile de acasă nu coincid cu cele ale păzitorilor programului. Iar pe această notă se țese o acțiune dusă la limită, pe alocuri accelerată, iar uneori îngreunată de evenimente ce lasă loc de sentimentalisme. Direcțiile se ramifică, pe alocuri nici nu realizezi care pe care, cine e cine ca mai apoi să constați că trădările curg în lanț, că disimulările sunt ca un ac în piciorul unei puteri sus puse.

Criptic- secrete și suspans…

Autorul m-a transpus într-o lume vie în care am trăit și simțit alături de eroii principali tot tumultul de momente incredibile în care viața a fost pusă ca la un joc de noroc, în care ziua a fost noapte iar întunericul a fost de smoală. Un joc care i-a făcut vulnerabil pe eroii cărții în fața zilei de mâine, mereu cu senzația urmăririi, cu teama umbrei ce se prelinge prin colțurile tăinuite. Personajele au plonjat prin text ca pe nisipuri mișcătoare, mereu cu frica de a nu fi încolțiți, de a nu fi lichidați de mințile criminale fără nume. Și totuși, pierderile au fost majore, nici măcar bucuria succesului nu a avut impact, ci doar moartea care ar fi putut fi anticipată. Ocolită cumva. Evitată. Însă acum răzbunarea își cere tributul, totul merge împotriva timpului cu o viteză acaparatoare, una care seacă de putere. Oare gustul ei va stinge focul din inimă?

Cartea „Criptic” este un thriller clasic, politic și științific extrem de captivant și de vizual. Totul ni se prezintă atât de detaliat încât citind te transpui ca într-o rulare cinematografică ce nu te lasă să o abandonezi, ba din contra, te prinde în plasa ce se țese în jurul acțiunii rămânând captivi printre file pentru a deznoda orice fir al unui scenariu scris cu o dibăcie de invidiat. „Criptic” este o carte uluitoare, care te ține în tensiune de la prima și până la ultima pagină, dacă nu mă credeți, citiți-o și vă veți convinge, eu am rămas plăcut surprinsă!

Citindu-i pe Anamaria Ionescu și Radu Costescu. Cartea „AL PUNTO”

Zilele trecute am citit un minunat thriller semnat de Anamaria Ionescu, autoarea seriei Sergiu Manta și Radu Costescu, autorul debutant din Noir de Brașov. Cum mie îmi place să se așeze toată povestea în capul meu a urmat un moment de stop înainte de a scrie aici. Cuvintele s-au sedimentat iar emoția s-a amplificat, astfel cartea „Al Punto” mi-a arătat că nimic nu e ceea ce pare urcând tensiunea până la cote maxime îndemnându-mă să-mi fac scenarii și secvențe în minte care o să-mi rămână întipărite încă mult timp de acum în colo.

Poftă bună și păzește-ți spatele!

Încă de la primele pagini ale cărții aflăm că un bucătar Chef român a fost ucis cu o cruzime de neînchipuit într-un restaurant din Barcelona. La locul crimei se găsesc prea puține probe doar o luptă acerbă care s-a soldat cu moartea românului dar și un conațional, acesta aparent a trecut pe acolo întâmplător. Poliția imediat îl ia în vizor cu gândul că coincidențele sunt prea sunătoare pentru a fi trecute cu vederea. De aici se împletește o adevărată pânză de informații și uneltiri încât nu le poți găsi capătul. Se dovedește că decedatul și martorul trecut din întâmplare pe acolo au un istoric împreună, și nu unul simplu- ci din acela în care alarmele bat a pericol, mafie și spălare de bani. Și nu doar. Cum vrea soarta asta să ne învețe minte?…

„O karmă sadică făcuse în așa fel încât să ne aducă pe amândoi în același timp și în același loc. Deși îmi făcuse numai bine, Raul Vancea se număra printre oamenii pe care n-aș fi vrut să-i mai văd în viața mea. Și asta pentru că eu îi făcusem rău. Mult rău. Iar ce m-a iritat cel mai tare a fost faptul că nu primisem o avertizare despre faptul că-mi era concitadin, așa cum m-aș fi așteptat.”

Autoritățile spaniole simt nevoia unei colaborări cu poliția din România, astfel trimit o sesizare la București pentru adunarea datelor celor implicați pentru rezolvarea crimei cât mai rapid. Însă o dată dat curs acestei colaborări totul se vede în alte tonuri, pe alocuri dubioase iar aceste aspecte îi ia pe nepregătite pe ofițerii de ordine. Astfel cot la cot doi agenți, Ramon, anchetatorul spaniol și proaspătul venit pe meleagurile calde tocmai din capitala României, Tudor încearcă să lipească piesele unui puzzle destul de complex. Tudor are un simț al observației extrem de fin, acesta parcă ar intui făptașul, parcă ar simți gustul neplăcut al unui adevăr mult prea macabru, însă se lasă pe mâna celor ce au deschis cazul fără a arăta cu degetul la propriile supoziții ce încă îl încearcă. Fără a încurca și mai ales a judeca alegerile anchetatorului spaniol care se amorezează nici mai mult nici mai puțin chiar de sora victimei. Vă spun, tare întortocheate drumuri … Ironia face ca totul să se precipite chiar spre final amplificând și mai mult dorința mea de a afla cine se ascunde în spatele unui omor, a unor bani furați și a unor măsluiri de situații extrem de încinse pe plita de gătit. Fierbinte. Arde…

„Adevărul este că suntem ipocriți cu toții, întreaga viață. Spunem lucruri pe care nu le gândim, facem alegeri care nu ne caracterizează, acționăm așa cum își doresc cei din jurul nostru să acționăm. Îți trebuie curaj să faci fix ceea ce vrei în viață. Iar cei mai mulți dintre noi nu-l avem.”

Cartea „AL PUNTO” este un thriller care schimbă perspective şi care te marchează şi cucereşte în acelaşi timp, cu o acțiune care te pune pe gânduri, acesta îți arată firea umană în toată paleta de culori dar și îți subliniază că a avea încredere oarbă e ca și cum te-ai rătăci în noapte și te-ai lăsa pradă întunericului. Misterul planează iar curiozitatea crește, astfel totul se înclină spre aceea că scriitura este atât de captivantă încât te ține cu sufletul la gură până la ultimele pagini, creând o atmosferă plină de mister și introducându-te în jocul întrebărilor, de ce?, cu ce scop?, cine?, se vor opri aici?, cum pot fi atât de meschini?… O carte ce te prinde în plasă și nu te lasă până nu o termini într-o febrilitate dusă la extremă!

Vă recomand această operă plină de întorsături captivante, pe cuvânt că o să vă placă încă de la primele pagini.

Citind-o pe Johana Gustawsson. Cartea „Mör”

Johana Gustawsson, născută în 1978 la Marsilia, este un romancier francez, autor de thriller și povești istorice de detectivi. A publicat împreună cu editorul Lilas Seewald în 2015 Block 46, primul ei roman de detectivi, care le are ca eroine pe profilerul Emily Roy și Alexis Castells, scriitoare de romane polițiste. Al doilea titlu al investigațiilor lui Emily Roy și Alexis Castells, Mör, este publicat în martie 2017 iar în anul 2021 apare tradus la Editura Tritonic pentru cititorii din România.

După cartea Block 46 care cu adevărat m-a uluit, nu am putut amâna mult citirea acestui al doilea roman al autoarei Johanei Gustawsson, o poveste independentă de cea a primului volum dar… totuși păstrând acea notă de trecut ce a planat pe parcursul scrierii. Autoarea cu o genialitate aparte a inundat textul care a lăsat acea doză de … „nu pot să cred” în urma sa, acea privire pierdută după citire care a strigat un wow – ce minte sclipitoare să ai să poți scrie o întorsătură fără a da cititorului măcar un miez al adevărului- nu, autoarea nu a strecurat nimic, a lăsat ca finalul să încununeze opera, să arate că o carte poate fi mult mai bună decât îți poți imagina. Dusă chiar la perfecțiune…

„Nu e nimic mai trist decât să fii pionul propriului tău trecut.”

Acțiunea se țese la Falkenberg, unde pe malul unui lac, este găsit un cadavru al unei femei, corpul acesteia este mutilat, sânii, fesele, coapsele și șoldurile i-au fost amputate iar oroarea celor ce se afișează în fața anchetatorilor îi fac să-și pună multe semne de întrebare. Într-o altă ordine de circumstanțe la Londra, chiar a doua zi profilera Emily Roy este chemată la locul unei dispariții: o renumită actriță pe nume Julianne Bell a fost răpită, detaliile sunt necunoscute până la apariția lui Emily care descoperă chiar lângă casa dispărutei o pungă de congelare în care găsește pantofii victimei. Cu aceste câteva mici fărâmituri se pornește ancheta, dar și cu dorința de a descoperi cât mai curând victima. Tic-tac. Tic-tac.

Nu trece mult timp până Emily Roy face legătura acestui dosar cu un trecut nu foarte îndepărtat, și mai exact aceste două crime poartă semnătura lui Richard Hemfield, „ucigașul din Tower Hamlets”, închis pe viață în spitalul de psihiatrie de înaltă securitate din Broadmoor. Cu zece ani în urmă, el a fost găsit vinovat de uciderea a șase femei cu același scenariu și a iubitului scriitoarei Alexis Castells. Orori care au creat acea legătură dintre cele două femei. Iar acum aceste omoruri au revenit, neschimbate, dar tot cu un impact colosal asupra celor ce le investighează; oripilarea multora face ca să se întrebe- cum se explică că crimele lui Richard Hemfield au început din nou? Oare a avut un ucenic, sau un profesor ce l-a instruit? Ce a declanșat reînceperea lor? De ce după zece ani?

La toate aceste întrebări… și încă la multe altele trebuie să răspundă cei ce anchetează cazul dispariției deoarece sunt împotriva timpului, orice oră e în defavoarea acelei ce își așteaptă sfârșitul încarcerată într-o liniște a morții. Într-un purgatoriu al deziluziilor. Acolo unde pereții se strâng iar viața pleacă din suflet.

Și totuși pot să vă spun că cel ce ar trebui să poarte arma dreptății o mărșăluiește pe cea a călăului, cel ce ar trebui să apere seamănă distrugeri, cel ce ar trebui să judece pentru adevăr taie în carne vie într-un dezechilibru psihologic halucinant. Și doar datorită încăpățânării scriitoarei Alexis și a minții sclipitoare a lui Emily piesele se așează într-un mod surprinzător care și pe mine m-au dezarmat, mi-au arătat că nimic nu e ceea ce pare, nici chiar chipurile unor forțe de ordine. Nici fratele, nici soțul, nici soția… nici viața. O carte în care viciile au trasat semne adânci, în care disfuncționalitatea a marcat iar viitorul a fost împletit cu un trecut bine așezonat cu dezumanizarea și canibalismul. O carte în care groaza te cuprinde dar și curiozitatea, acea care te împinge să afli, să descompui cuvântul pentru a afla adevărul, chiar dacă e suferind, sau atroce.

Povestea cărții „Mör” se desfășoară revoltător de superb, chiar dacă notele de negru și umbrele morții plutesc în aer scrierea s-a dovedit a fi de excelență. În ceea ce privește premisa romanului, este o lectură cu adevărat intrigantă, explorând încă o dată partea întunecată a naturii umane. O carte care greu se va lăsa uitată, una care a uimit de-a dreptul și pe care o recomand iubitorilor de thriller & mystery și nu în ultimul rând celor ce apreciază o lectură electrizant de profundă în nebunia ei. Un roman bine închegat ce va atrage atenția fără prea multă dificultate!