Citindu-l pe Cătălin Dumitrescu. Cartea „Uniforme Însângerate”

Cât m-am bucurat să aflu că autorul Cătălin Dumitrescu a continuat povestea personajelor din prima sa carte „Fiul Dușmanului„; aici, în noul său volum intitulat „Uniforme Însângerate” voia destinului iarăși îi aduce față în față retrăind aceleași sentimente mânate de un regim mult prea aspru pentru o Românie mioritică. Chiar dacă narațiunea avansează prin timp și spațiu durerea eroilor e mai vie ca niciodată, amintirile sunt ca … mai ieri, iar gustul viclean al răzbunării tot mai amar.

„O vreme Ovidiu urzise planuri pentru a-și răzbuna părintele, dar era greu să răzbească la deținutul Andrei Rogozanu. Nu renunțase nici azi, după 21 de ani. Făcuse carieră la Judiciar. Specialitatea sa erau omuciderile.”

Trecutul îi ajunge din urmă pe fiecare, iar acțiunea se ramifică sub ochii noștri într-o nevoie avidă de a pune piesele la locul lor.

O crimă dubioasă și care îi stârnește o senzație de cunoscut îl face pe Ovidiu Dumbravă, acum maior în Miliția Capitalei, să analizeze niște detalii ce-l fac ținta unor persoane ce-l urmăresc din umbră. Treptat își dă seama că profunzimea acestei crime își are rădăcini mult prea adânci, descoperă firele unui complot care are drept scop răsturnarea regimului actual, iar el dacă nu va fi atent va fi ținta unor călăi ce îl vor arăta doar cu degetul. Unicul martor, un copil de origine romă este dat în căutare, iar dosarul este pasat de la o organizație statală la alta, în scopul de a-l face uitat; însă Ovidiu Dumbravă este știut prin miticulozitatea de care dă dovadă în elucidarea cazurilor, însă acum piedicile sunt peste tot. Ba chiar bine plasate pentru a-l sabota.

Undeva într-un birou se discută aprins situația statală din România, posturile neștiute de nimeni ale URSS sunt amplasate strategic încât să poată controla cât mai multe țări, iar Bucureștiul e ca un ghimpe în coastă; pentru unii situația e clară, este nevoie de lichidarea lui Ceaușescu. Însă nu e totul atât de simplu, iar acea crimă dubioasă nicidecum nu a fost potrivită într-un timp al șoaptelor și a comploturilor împotriva regimului. Ovidiu Dumbravă se vede prins într-un „joc” în care el se adâncește tot mai mult, frica îl îndeamnă să-și apere familia iar uneori să dea câțiva pași în spate pentru a vedea dacă siguranța sa e apărată. Însă cum poți fi sigur într-o Românie comunistă? … astfel, acesta ia în calcul toate opțiunile, și ajutat de un vechi amic își crează strategii de „supraviețuire”. Cot la cot cu fostul maior Cândea, acum general trecut de o vârstă memorabilă aceștia merg la pas încet atât cu ancheta crimei ce se luminează prin descoperirea unor indicii de-a dreptul terifiante cât și cu stabilirea imaginilor lipsă într-un scenariu prevăzut de persoane sus-puse, care au un scop fix- asasinarea lui Ceaușescu.

Cum nu ai da finalul nu e nici pe departe unul îmbucurător, planurile se țes cu ușile închise, iar profunzimea lor e departe de a fi înțeleasă deoarece se ramifică tot mai desfășurat. Evenimentele se încețoșează într-o așa natură încât ochii nu mai văd limpede iar mintea joacă feste. Astfel, maiorul Ovidiu Dumbravă este nevoit să ia calea pribegiei însă soarta hotărăște pentru el… cum?, în ce fel? și cu ce consecințe vă las să aflați, cert e că martorii sau cei ce știu prea multe nu ajung departe. Cineva de acolo are grijă de asta, ironic sau nu.

„Uniforme Însângerate” de Cătălin Dumitrescu s-a dovedit a fi o carte polițistă extrem de alertă, pe lângă împletirea cu istoricul și documentarea serioasă cu privire la „domnia” lui Ceaușescu povestea deapănă viața fiecărui personaj în parte și cum aceștia au evoluat în ani, cum timpul a trecut peste ei modelându-i după consecința alegerilor proprii. Dramele lor se pronunță într-un timp al politicii instabile surprinzând cadre unice într-o fugă de tot și de sine. Filmul cărții ne aduce dur pe platoul unei realități tranșante, una care nu protejează pe nimeni, ba chiar nici nu încurajază la fapte vitejești, fuga fiind unica traiectorie de alegere. Eroii cărții sunt purtați de „porunca” regimului astfel că toată frustrarea ce se adună are o țintă fixă; și totuși, nimic nu e ceea ce pare, nici chiar cel în care te încrezi. Dacă v-am făcut curioși, cartea poate fi achiziționată pe site-ul editurii Petale Scrise. Eu vă îndemn la lectură, pentru că va fi una pe cinste!

Citind-o pe Ioana Trif. Cartea „Întoarcerea vrăjitoarei. V-I”

Zilele acestea mi-au fost magice alături de o carte de excepție. M-am „rupt” de realitate și am pășit cu încredere într-o scriere plină de conținut, pe tărâmuri străjuite de vrăjitori, de regi neînfricați și prințese războinice. Minutele de lectură s-au transformat în ore iar clipele în niște efervescente stele ce mi-au dansat în fața ochilor un tablou al basmului nemărginit. Vedeam, simțeam și trăiam clipa alături de eroii cărții!

Cartea „Întoarcerea vrăjitoarei” de Ioana Trif s-a dovedit a fi o poveste cum demult nu am mai întâlnit. Volumul apărut de curând la editura Literpress Publishing mi-a deschis larg ușile pe un tărâm al descântecelor, a limbilor străvechi și a tuturor văzutelor și nevăzutelor, am descoperit binele și răul împletit cu neverosimilul dar și iubirea ce întrece vântul și gândul.

Pe niște pământuri în plin război un rege nou își face simțită prezența, unul care va pune capăt blestemelor, a curgerii de sânge și a declinului ce îi abate pe toți. Însă pentru Jargo anii de rugăciune la mănăstire și educația în credința lui Dumnezeu îl îmblânzesc iar aici trebuie sânge rece și o minte brici pentru a lupta cu o forță necunoscută care parcă răsare din umbră lăsând moarte și suferințe pe unde merge. Realitate în care nimerește o dată ce ajunge la curte îl descurajează, însă își găsește putere să înainteze; cu prieteni aproape și cu rugăciunea pe buze merge pas cu pas pe niște poteci presărate de o tainică energie ce-l sperie dar și-l fascinează totodată. Descoperă că tot ce i s-a ascuns vrea să iasă la iveală și tot ce a crezut ca fiind respins îi poate fi aliat, iar reîntoarcerea vrăjitoarei e unica soluție pentru ca viața să dăinuie, iubirea să propage lumină iar viitorul să fie peste ținuturi un izvor cu apă vie.

Trecut și prezent, azi și mâine, lumea oamenilor simpli și cea a zeităților, vrăjitoare frumoase cu suflete îngreunate și o umbră a răului ce vrea să renască în numele distrugerii, toate se reunesc pentru a crea sub ochii noștri un câmp al bătăliei în care nu vor fi câștigători deoarece prețul e mult prea mare. Vor fi iubiri fugare dar și emoții încărcate, vor fi redescoperiri și pasiuni greu de ținut în frâu, toate acestea înnodate cu un fir subțire a magiei sângelui, a posesivității și răzbunării a cărei sfârșit nu se vede. Și totuși în acest volum fiecare își primește răsplata, își găsește drumul și mai ales își dă libertate sufletului; aici am desprins printre file o poveste ca o căutare ce își ostoiește zbuciumul doar atunci când fiecare își așează piesa sa într-un puzzle mult prea complex. Doar finalul mi-a arătat că ce credeam a fi un sfârșit e doar un început…

Mai pot adăuga că aici printre cuvinte și emoții s-au format două cupluri, două iubiri nemuritoare care doar prin dragoste vor face ca pământurile lor regale să dăinuie. Cumva trădările și răutățile se așează ca un praf pus pe pământ iar ploaia îl va stinge fără a i se mai simți prezența, iar viața își va urma cursul ei. Poate spre uitare, sau poate spre ceva și mai tulburător decât le-a fost trecutul. Cine știe, cu puterea magiei e greu să te pui mai ales că întotdeauna e imprevizibilă! Cine știe…

Cartea „Întoarcerea vrăjitoarei” a fost un roman destul de pătrunzător care m-a captivat încă de la primele pagini, eroii s-au dovedit a fi ușor de îndrăgit iar firul epic destul de alert, fapt care a creat în mine o dorință de a citit și a tot citi. Mi-a plăcut lumea vrăjitoarelor, a magiei și a senzației că totul va fi bine. Am adorat iubirea ce s-a revărsat dintre file cât și dorințele celor implicați în a-și crea un … și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți. Volumul chiar dacă a fost presărat în tonuri întunecate ale trădărilor, urii și răzbunării, a blestemelor transmise peste veacuri așezământul textual a arătat că iubirea va trona. Azi, mâine și pe vecie!

Mie îmi revine sarcina să vă îndemn la lectură, ve-ți rămâne plăcut surprinși de această carte.