Citind-o pe Morgan Hexner. Cartea „Harul”

De câteva zile am finisat o carte adolescentină care a fost o adevărată provocare pentru mine. Pe lângă titlul ce te poartă instant cu gândul la ceva aparte, forțe necunoscute, sau calități speciale … cartea a surprins cea mai frumoasă perioadă, acea în care inima freamătă de emoție, de îndrăgosteală dar și curiozitate. De ce am spus provocare, ei bine, cartea a fost surprinzător de bine structurată introducându-ne pas cu pas în viața și intimitatea unei tinere ce s-a trezit peste noapte cu un „dar” aparte, iar o dată cu el fricile, frustrările dar și nesiguranțele s-au alipit de ea ca praful iar cum adolescența e însăși o perioadă mai sensibilă eroina a fost mult prea depășită de tumultul evenimentelor ce au luat-o cu asalt. Iar toată această compoziție textuală a răscolit în mine o dorință de a cunoaște și a desluși deznodământul încât nici măcar numărul mare de pagini nu mi-a stat în cale.

Astfel, cartea „Harul” de Morgan Hexner a reprezentat deschiderea unei porți către alte lumi, acolo unde vii și morții se întâlnesc, acolo unde forțele binelui și a răului se împart în două entități care își caută echilibrul, acolo unde demonii vor să domine… dar și acolo unde un suflet tineresc își caută locul.

„Acum nimic nu mai era normal și firesc. Ceea ce mi s-a întâmplat părea o nebunie. Era vina mea, poate dacă m-aș fi mulțumit cu viața mea banală, nu aș fi avut îngeri pe cap. Și ăsta era doar începutul. Urmau să apară demoni și fantome.”

O avem ca eroină pe Amy, o domnișoară care ajunge subiect de batjocoră și amuzamente ale colegilor. În fiecare zi paharul suferințelor se umple astfel că aceasta ia decizia crucială care îi va schimba viața, acea de a fugi de acasă. Bună sau mai puțin bună această hotărâre îi oferă niște învățăminte care o vor ghida pe parcurs, în pelerinajul său înțelege că fuga nu va rezolva problemele ci din contra, le va accentua și mai mult, ba chiar va aduce noi consecințe. Întoarcerea acasă se dovedește a fi domoală, cu o mamă și o bunică iubitoare aceasta se reclădește și trece încetul cu încetul peste greșelile trecute. Însă, chiar atunci când se așteaptă mai puțin un lanț de evenimente intră val vârtej în viața sa, Amy capătă niște puteri speciale care o fac să vadă oameni pe ducă, spirite încă rătăcite dar și alte lucruri inemaginabile pentru ceilalți. Astfel, Amy dintr-o fire retrasă devine o ciudată… însă soarta sa nu i-a pregătit doar coborâșuri ci și multe urcușuri, iar în toată masa de elemente aceasta nu va fi singură, mereu vor fi ceva sau cineva ce-i va fi aproape. Însă până atunci drumul e lung, iar Amy pas cu pas își dezvoltă harul, îl explorează iar cu ajutorul colegului său Andrei trece prin cele mai nebunești momente posibile.

Acțiunea se precipită atunci când Amy ajunge la liceu, acolo parcă evenimentele se produc în lanț, iar o simplă dorință de a ieși din anonimat face dintr-o tânără modestă și tăcută o adolescentă dornică de mai mult. Iar cum expresia: „ai grijă ce-ți dorești” are un sâmbure de adevăr… totul se produce mai ramificat decât și-ar fi putut imagina eroina. Fantome, gardieni, îngeri, demoni și o mulțime de întrebări care vin peste Amy ca o tornadă zguduindu-i trecutul, prezentul și viitorul într-un roman în care atât ea cât și cei ce o înconjoară vor râmâne pecetluiți de acel „har” ce are menirea să dea dar și să ia. Ce, cum și de ce?… vă îndemn să aflați!

Cartea „Harul” de Morgan Hexner a fost o călătorie în lumea curioasei adolescențe în care fiecare tânăr/ă încearcă să se evidențieze, să nu mai fie rățușca urâtă iar condimentul presărat de mistic și fantastic au creat din această operă un adevărat deliciu literar. Încă de la primele pagini am simțit acea vibrație textuală cum doar o carte bună o poate oferi, iar ce am descusut pe parcurs a întrecut cu mult imaginația mea. Împletirea realității banale în care cotidianul e același într-o măsură sau alta și cu fantasticul, două lumi care fac din Amy un ghid omenesc ce are forța și capacitatea de a direcționa sufletele rătăcite să se regăsească, au creat mie mediul propice de a mă pierde într-o poveste cu adevărat reușită. Ce aș fi dorit însă cel mai mult de la această scriitură e ca în toată această ecuație în care Harul își ocupă tot mai mult loc în viața tinerei noastre aceasta să nu-și piardă fărâme din sufletul ei, inocența suavă într-o lume în care întunericul pândește pe la colțuri iar forțele demonice veghează tăcuți dar încrezuți orice mișcare a adolescentei ce se cufundă în prea multă consistență paranormală, uneori uitând că locul său e printre cei vii. Recomand cu drag aceast roman chiar dacă se încadrează în lectură pentru adolescenți, „Harul” este pentru suflete tinere ce vor să simtă fiorul acelor timpuri în care iubirea înflorea ca pomii primăvara. Sunt convinsă că o să vă placă. Eu una am rămas încântată!

Citind-o pe Alexandra Drestaru. Cartea „Haiducul din Cetate”

„Cărțile bune nu-și arată toate secretele din prima.” – Stephen King

Zilele trecute au fost petrecute în compania unei cărți cu adevărat răvășitoare, iar citatul sus menționat o descrie în totalitate. Astfel, romanul „Haiducul din Cetate” scris de Alexandra Drestaru a cuprins o lume total nouă pentru mine ce a plăcut încă de la primele pagini. Natura poveștii este atât de frumos împletită încât te pierzi într-o mare de incursiuni și drumuri menite să te adâncească printre cuvinte și să te faci uitată între pagini. Am respirat a istorie îmbrăcată frumos în mantia fantasticului și am sperat la acea iubire cum doar în basme o mai poți găsi. Am apreciat gingășia ce a plantat printre pagini dar și determinarea unor fapte surpinzător de mature pentru o eroină care încă visează că totul va fi bine.

„Arăt așa cum mă simt. O formă din carne și oase îmbrăcată în doliu. Goală în interior, ca o fantomă în exterior. Voalul îmi acoperă fața, iar faldurile rochiei mă fac să arăt ca o pată uniformă a naturii întunecate. Asta e Olga, domnița Galatorniei.”

O avem ca eroină pe Olga, viitoarea Ducesă de Galatornia care în ciuda pierderilor sale ajunge să ardă la propriu în neștirea unor fapte venite peste ea în cel mai nepotrivit moment. Dacă moartea tatălui acesteia a îngenuncheat-o, decesul mamei îi răpune sufletul fără drept de apel. O dată cu toate aceste evenimente tragice o încoronare este iminentă, însă nimic nu o pregătește de ce va urma. Secretele și comploturile se plămădesc în umbră, pericolul pâlpâie ca o lumânare gata să ardă iar noi chipuri se perindă prin viața tinerei Olga. Piedicile vin de pretutindeni iar lipsa de maturitate a ducesei lasă loc de învățare, lucru de care se ocupă însăși haiducii din pădure, vasalii tatălui său, oameni de încredere care îi sunt alături fetei în cele mai încrâncenate momente din evoluția sa atât ca suverană pentru Galatornia cât și ca purtătoare a unor forțe departe de imaginația tuturor. Alături de aceștia Olga își găsește o nouă familie, una care e gata să se jertfească pentru ea într-un război de putere dar și salvare a sufletelor rătăcite.

Acțiunea devine din ce în ce mai încâlcită o dată ce boierii ținutului se răzvrătesc și vor puterea chiar și cu vărsare de sânge. Astfel Olga este mânată de circumstanțe plonjând într-o lume total necunoscută rangului său, și totuși, ajutată de alte personaje învață să se descurce în cele mai tensionante momente; pe alocuri îi reușește, în alte situații își pierde fărâme de suflet, însă fiind o luptătoare prin sânge aceasta înaintează creându-și aliați, sfidând dușmanii și punându-și soarta la grea încercare într-o lume a bărbaților.

„Îmi voi face numele de temut, ca atunci când este pronunțat, oricine să tremure și să se înspăimânte. Am să le fac viața un chin insuportabil, am să mă ridic la teama lor de a deveni un monstru… dacă asta își doresc ei să vadă în mine, asta vor primi.”

Pericolele ajung să fie nebănuite, încrederea e o haină care nu vine la toți iar prietenia e unica care îi ține în viață pe eroii cărții. Olga a trecut prin multe etape în formarea sa, a ajuns de la cea a unei tinere răsfățate la statul de ducesă în ochii multora. Aceasta a câștigat respectul și loialitatea prin muncă asiduă, prin determinare și curajul nebănuit. Însă provocările abia încep, atâta timp cât aceasta nu e conducătoare de drept lucrurile se complică, atâta timp cât nu știe nimic de puterile sale de foc și gheață necunoscutele fac loc dezamăgirilor dar și a intrigilor. Treptat Olga află ce e prietenia prin ochii moștenitoarei Carcarouxului, Elora, dar și a magului Eirian, înțelege și acceptă ce e iubirea alături de André, dar nu în ultimul rând simte pe propria piele senzația usturătoare a dezamăgirii redată de Daniel, un haiduc ce a jucat dublu producând un dezastru până la limite. Toate au modelat-o croind din ea o fire luptătoare a cărui caracter s-a cizelat văzând cu ochii.

Cartea „Haiducul din Cetate” de Alexandra Drestaru este o poveste aparte despre pierderi și regăsiri, despre magie și dragostea care o însoțește, despre loialitate dar și trădare. Autoarea mi-a permis să pătrund mult în sufletele protagoniștilor și să îi cunosc mai bine prin toate descrierile ample ce au avut menirea de a mă acapara în întregime. Mi-a plăcut complexitatea cu care a fost construită lumea Olgăi și a ținutului său, autoarea a creionat totul cu lumini şi umbre, pentru că viața nu e doar roz, ea e însoțită de bine și rău, chiar și în lumea bogaților. Mai ales la ei. Vă recomand cu drag acest roman, în care veţi găsi un historical fantasy extraordinar, numai bun pentru delectare în lungile zile de odihnă. Mi-a plăcut condimentarea acestuia cu umor şi replici spumoase, cu răsturnări de situaţie dar și dramatism înfocat. Toate acestea cu siguranţă vă vor încânta şi prinde în mrejele poveştii „Haiducul din Cetate”, carte ce e doar începutul unei ample viziuni magice despre descoperirea de sine, despre conducere și putere, dar și despre cizelarea Ducesei de Galatornia care trece prin foc și gheață la propriu într-o lume ce i se deschide tot mai ramificat.

Citind-o pe Ruxandra Popa. Cartea „Paznicii Întunericului”

Anul acesta mi-am propus să descopăr cât mai mulți autori români contemporani, iar cum editura Petale Scrise are o listă întreagă de autori a căror povești m-au încântat peste măsură, și de această dată am mers la sigur. Lectura curentă a fost tot din portofoliul acestora, o carte nouă apărută intitulată „Paznicii Întunericului”, un fantasy destul de proeminent scris de Ruxandra Popa. Acțiunea acestei cărți a fost explozie vie de evenimente dar și întorsături ce au lăsat semne de întrebare. Totul asezonat cu iubiri ce se caută prin timp și spațiu sfidând legile magiei pentru a se reuni mai puternici ca niciodată. E cartea în care viața ia diverse forme doar pentru a prelungi suflul celor cinci Paznici a Întunericului dar și a Preoteselor lor. Pentru că destinul lor nu se încheie aici…

„(…) Împreună, vor descoperi că salvarea unei lumi nu este deloc ușoară, prețul plătit putând fi chiar propria viață…”

Povestea ne-o înfățișează pe Anisia, o orfană ce este nevoită să îndure umilința părinților adoptivi care printr-o conjunctură stranie au ajuns să aibă grijă de ea. Acum e mare, o tânără în floarea vârstei ce are vise mărețe, însă umbra ce o apasă peste chip îi stopează orice strop de pornire, pentru că se crede un nimeni, pentru că ura celor din jur deja ia ajuns până la oase. Până în ziua când descoperă ceva ciudat, un inel în formă de șarpe pe care îl ia cu sine acasă. Mare îi este mirarea când aceasta constată că salvând această bijuterie viața ei va prinde pentru prima dată sens, conturul unei aventuri ce o va face să-și găsească un scop dar și o valoare. Bijuteria vine însoțită de un protector al acesteia, iar Anisia este pusă în fața faptului că trebuie să-i fie Preoteasă lui Wess, unul dintre cei cinci paznici ai Întunericului. Treptat și celelalte bijuterii făurite de conducătorul Vultur își găsesc gazdele, pandantivul cu corb, cerceii păianjeni, brățara vulpe și bentița cu bufniță, toți se reunesc, protector și protejată pentru a scăpa tărâmul magic de o femeie malefică care are în plan de a-l trezi din morți pe Vultur și a-și răzbuna soarta. Furia acesteia este neîntrecută, forma sa de manifestare este extrem de disctructivă, și practic, în timp toți au avut de pătimit de pe seama ei… acum însă e vremea ca soarta să se rescrie în favoarea Paznicilor și ca lumina să dăinuie în inimile lor. Acum și pentru totdeauna!

Acțiunea se amplifică cu fiecare pagină, uneori am rămas fără aer de atâta emoție iar alte ori am privit visătoare cum iubirea se strecoară și cucerește fără drept de apel. Vine și cuprinde sufletul protector și îl hrănește cu speranță. Pentru fiecare Paznic dragostea a găsit ac de cojoc, și le-a arătat că doar iubind te poți transforma în cea mai bună versiune a ta. Iar la pas încet dar sigur viața fiecărui personaj principal se rescrie într-un scenariu mai înflăcărat decât și-ar fi putut dori. Însă până se așează piesele într-un puzzle final totul e o cursă contra-cronometru, pericolul plutește în aer, magia întunecată străpunge inimile iar planurile diabolice arată că unii se pierde pe sine într-o mare de venin. Iar moartea vine ca o finalitate dar nicidecum ca un sfârșit!

Cartea „Paznicii Întunericului” a fost un fantasy mult peste așteptările mele, Ruxandra Popa mi-a purtat pașii în lumea Reokosos, acolo unde magia dăinuie și acolo unde realitatea se va creiona diferit de data aceasta. Pentru că Paznicii sunt mai pregătiți ca niciodată să-și deschidă inima pentru iubire și în numele ei. Emoțiile lor, sentimentele, trăirile, toate au propria culoare alături de noile Preotese, iar aceste aspecte îi fac să vrea să descifreze și să observe mai bine viața până la ele. Să le valorifice și să-și dorească pe zi ce trece o veșnicie împreună în pofida pericolelor. Cum se desfășoară totul și cine iese învingător, vă invit să citiți, o să râmâneți foarte încântați de plenitudinea textuală. Și cu sinceritate spun că m-am pierdut în alte lumi închipuite lăsându-mă acaparată de fiorii plăcerii dar și a noului cum doar o carte fantasy bună mă poate transpune. Mulțumesc dragă autoare pentru poveste, pentru vibrarea inimii dar și pentru emoția de după lectură!

 

Citind-o pe Raluca Sferle. Cartea „Tânărul Prinț.” V-II din Seria Profeția

Raluca Sferle s-a născut la Oradea, din liceu fiind pasionată de informatică, astfel că mai târziu a dat la facultatea de inginerie, profil TI, finalizând masterul de Management în Tehnologia Informației. În timpul anilor de facultate a scris romanul de „Tânăra războinică„, debutând în anul 2020 la editura Virtuală. În primăvara anului 2021 a lansat un nou roman fantasy, intitulat „Vânătorul nopții„. Tot în același an, a lansat „Inimă încătușată„, iar în 2022 a publicat al doilea volum din „Tânăra războinică” intitulat: „Tânărul prinț„.

Pentru acest articol autoarea Raluca Sferle menționează: ” Duologia „Tânăra războinică” și „Tânărul prinț” a fost schițată pe când încă eram la liceu. Știam cum urma să se termine încă de când am început să scriu la ea. Aveam idei noi aproape în fiecare zi, iar aventura protagoniștilor mei începea să prindă un contur clar. Sentimentele Esterei curgeau și se legau frumos de evenimentele prin care trecea. Atât de prinsă am fost în poveste încât nu am putut abandona scrisul nici măcar în timpul cursurilor. Scriam fără oprire în pauze, cursuri, sesiuni și vacanțe. Îmi amintesc că am început la al doilea volum iarna și am scris-o cap coadă în aproximativ patru luni. Încă nu publicasem primul volum, așa că-mi era ușor să modific dacă ceva nu părea să se lege, dar din fericire istorisirea a curs lin. Poate nu știați, dar am fost tentată să dau un altfel de final, unul nu prea fericit. Dar am crezut că ei merită o șansă. În ciuda provocărilor, nu am vrut ca în final relația celor doi să ajungă una cu pământul. Cum nu aveam în plan să continui duologia, am zis că finalul poveștii e unul potrivit. Nu m-am înșelat, dar am greșit când am spus că povestea lor se termină în acel punct. Din contră, abia din acel moment începea aventura lor. Ah, pe când scriam nu aveam în plan să public, deoarece pasiunea mea pentru scris era un secret pe care nu voiam să-l dezvălui lumii. Editoarea mea și prietenii apropiați mi-au schimbat părerea. Cu fiecare carte pe care am terminat-o, am învățat ceva nou. De la acest volum, am învățat să am mai multă încredere în munca mea și aprecierile celor apropiați.”

Volumul „Tânărul Prinț” din Seria Profeția reunește istoria, trecutul cu prezentul într-o poveste foarte bine scrisă; printre pagini se strigă gloria dar și sacrificiul, se formează viața cu bune și rele dar se descoperă și acele sentimente ce vor reîntregi o operă a unei autoare ce mi-a devenit dragă prin scrierile sale. Cartea a surprins nu doar prin povestea eroinei cărții ci și printr-o construcție textuală total diferită de alte cărți citite de mine, aici și acum am văzut imaginile cum luau viață chiar sub ochii mei pulsând a acțiune, a dorințe înflăcărate și aspirații către o îndeplinire definitivă a unei preziceri finale ce s-au va aduce pace sau va provoca iadul pe pământ. Iar toate acestea reunite într-o luptă interioară în care protagonista cărții va avea cu sine, cu visele sale destrămate dar și sentimentele profunde ascunse adânc în suflet. Tăinuite de curioși. Ferită de ochii tuturor. Singură. Pustie. Dornică de liniște. De pace. De împlinire…

„Privesc apa liniștindu-mă. Mi-am găsit un moment de pace și mă bucur de el. Inspir cu nesaț aerul proaspăt și hrănitor cât mai pot. (…)”

Din nou și din nou Estera Merini este prinsă în legământul Profeției; visele parcă i se adună în unul iar emoțiile o țin ca într-o menghină. Dacă în primul volum a scăpat ca prin urechile acului de nimiloșii asasini dar și temutele capcane ale unor regi nebuni de această dată ea se avântă cu o mai mare râvnă într-un război ce va zgudui istoria și va rescrie totul de la ea și după aceasta. Acum însă e timpul ei, momentul care prinde contur o dată ce tânăra noastră își ia soarta în mâini și luptă împotriva curenților pentru ca pacea să dăinuie. Însă nimic nu e ceea ce pare, războinicul Iosua o săgetează cu privirea, prințesa o repede cu replici acide iar colegii de la Academie văd în ea o intrusă, una care nu are sânge de luptătoare; și totuși, Estera e departe de a se simți inferioară. Luptă singură pentru statului ei, pentru creditul care i la dat regele atunci când a ales-o pe „Ea”, unica.

„Plângi, dar apoi ridică-te și luptă.”

 Tânărul prinț Iosua încearcă în fel și chip să-și mențină poziția dar și să ducă la bun sfârșit sarcina defunctului său tată, însă nu-i este ușor, comploturile se țes ca o pânză de păianjen în care oricând poți cădea. Iar relația sa cu prințesa regatului nu îl avantajează în nici un fel, secretele parcă strâng de gât iar ignorarea emoțiilor fac din acesta o furtună gata să doboare totul în cale. Iar într-un plan secund Estera trebuie să-și înfrunte temerile pentru ca națiunea să dăinuie, ca moartea să se potolească și să nu se mai răsfrângă asupra celor nevinovați. Însă până atunci e cale lungă, acum și aici eroina noastră trebuie să-și adune forța și să-și clădească caracterul pentru a înfrunta toate obstacolele ce i-au fost pregătite de soartă. Și vă asigur, nu au fost puține. Ba chiar unele cu mult peste puterile ei, însă sclipirea aceea din sufletul Esterei a făcut-o să vadă în ansamblu problemele, să le înfrunte cu mâinile goale și cu spreranța unei reînoirii prin dăruire proprie.

„Îmi șterg cu podul palmei lacrimile care-mi cad pe obraz. Voi supraviețui.”

Volumul „Tânărul Prinț” mi-a intrat sub piele la propriu, de această dată mizele au fost mult mai mari iar sacrificiile mai dureroase. Natura acestei povești a fost de o intensitate răvășitoare ca și determinarea eroilor de a trece peste obstacole plătind prețul cel mai mare. Dacă prima carte am citit-o dintr-o suflare, pe aceasta am prins-o chiar pe nerăsuflate, dorind cu ardoare să văd partea de finalitate, un sfârșit pe care mi l-am creionat în minte ca fiind liniștit, ca o ploaie răcoroasă într-un anotimp secetos. Avem parte de numeroase răsturnări de situație, conspirații, trădări dureroase, alianțe neașteptate, planuri mișelești făcute pe la colțuri, evenimente terifiante, dar și momente în care inima face o pauză de respiro căutând acea luminiță de la capătul tunelului. Și o găsim pe ea, Estera, tânăra care va fi salvare pentru mulți, va fi alinare pentru alții și jumătate din inimă pentru acel „El”. Însă toate la timpul potrivit. Mie îmi revine sarcina de a vă îndemna la lectură, o să rămâneți profund impresionați de această scriere. De ce? Deoarece prin suspans, aventuri, pasiuni, mistere dureroase și revelații răvășitoare, Seria Profeția, mi-a demonstrat că are toate atributele celei mai reușite duologii fantasy citite de mine.  Cum se desfășoară totul și cine iese învingător, te invit să citești singur/ă. Nu vei regreta, garantat!

Citind-o pe Elena Druță. Cartea „Străjerul Nopții de Mangan”

Elena Druță a debutat cu volumul de eseuri „Fiind imagine. Eseuri din adolescență” (2017) și este autoarea romanului „Împărăția ultimului cerb”, publicat în anul 2021 la Editura Petale Scrise. Roman fantasy „Străjerul Nopții de Mangan” este cea de-a doua carte a autoarei apărută la aceeași editură, o lectură ce îmbină neverosimilul cu puterea de a îndrepta lucrurile; totul îmbrăcată într-o mantie a vremii și a întunericului. Tot ce am descoperit în carte a fost de o profunzime aparte, și chiar dacă nu sunt eu o înrăită cititoare de fantasy această carte chiar mi-a derulat în față imagini vii fără a mă încurca în personaje sau dezlănțuiri întortocheate. Acțiunea a fost foarte fluentă ducându-mă cu gândul la cât de minunată e lumea autoarei prin simplul fapt că-și poate înnoda gândurile producând atâtea flash-uri încărcate de mister și fantezie.

„”Fii blestemat și fie ca pământul să te poarte în cele mai groaznice locuri”, a șoptit Mira în spatele buzelor închise, dar niciun cuvânt nu i-a părăsit gura. Îi era frică”

O avem ca eroină pe Mira, o slujnică la casa unor oameni avuți; acum însă este o fugară după ce stăpâna și prietena sa nu mai este. Acesteia ca și prin vis încă îi sună ultima dorință a celei ce cu ultima suflare ia cerut o ultimă dorință, o ultimă încercare de a schimba mersul lucrurilor sau mai bine spus a dezlega un blestem ce a produs un lanț de greșeli menite să schimbe destine. Acum, ca o pecete pe suflet Mira încearcă să își retragă blestemul adus unui bărbat aruncat într-o neștire, acolo unde ea pornește orbește chiar dacă își dă seama că prețul plătit va fi mult prea mare. Cărările sale sunt mult prea periculoase însă o rază de speranță se întrevede atunci când în cale îi apare Străjerul Nopții de Turmalină, iar aceasta nu ezită să-i ceară o favoare în schimbul sufletului ei știind că acesta nu poate să o refuze. O dată ce pactul este înfăptuit fiecare realizează că a fost o greșeală, însă faptul e împlinit iar ce are să se întâmple se va înfăptui mai devreme sau mai târziu. Străjerul o invită în lumea lui, o plimbă pe cărările lui, o pregăteșt pentru o lume încărcată de magie… însă nu o învață să accepte sfârșitul, ba chiar atingerile lui cât și ezitările îi întâresc pornirile Mirei de a nutri sentimente, acele emoții de care se simte stingherită, pentru că își știe sfârșitul. Pentru că dorințele și visele ei se vor rupe subit.

„Blestemele nu vin niciodată singure, pui de om. Uneori, vin în cele mai neobișnuite chipuri. Uneori, sunt adevărate binecuvântări. Timpul le va arăta pe toate. Aceasta va fi plata.”

Într-un morman de frământări lăuntrice acțiunea se perindă printre pagini ca într-un vârtej, forțele răului nu întârzie să se desfășoare în lumea oamenilor iar Străjerul ca un păzitor al tuturor încearcă să țină balanța sub control. Însă viclenia creaturilor Întunericului e mare iar Mira se avântă într-o luptă a cărei energie nu o cunoaște, însă impulsul de moment o face victorioasă. Simte. Crede. Acționează. Fantomele trecutului o bântuie, blestemele sale devin pietre de moară iar greutatea lor o îngenunchează în nopțile lungi. Și totuși promisiunea se apropie de final iar o dată cu înfăptuirea acesteia realizează că-i este aproape și sfârșitul. Și nu îl vrea. S-ar prinde de viață ca o liană. Însă nu are încotro, doar să spere ca întunericul să fie mai puțin dur cu ea.

Cartea „Străjerul Nopții de Mangan” s-a dovedit a fi un roman ca o adevărată călătorie spre cunoașterea de sine și spre măruntaiele unei lumi ce se va ramifica sub ochii noștri, fiecare cărare ne va dezvălui secrete de mult uitate; ni se vor prezenta personaje mirifice cu personalități bine creionate. Pe unele le vei aprecia, iar pe altele vei avea tendința să le critici. Însă cât demult nu am fost răvășită de întorsăturile în care nimeresc eroii acestei cărți am apreciat intensitatea care m-a prins în text amplificând orice senzație. Mi-a plăcut teribil ideea cărți cât și spiritul războinic al eroinei, chiar dacă darul său e mai mult o piază rea ce i-a pereclitat viața acum în noua sa lume alături de Străjer e un dar, unul de care nu întârzie să se folosească. Și totuși viața ei e numărată pe zile, cât va mai trăi, cum îi va fi sfârșitul?… vă îndemn să aflați. Vă pot menționa că finalul a încununat opera aducându-mi în față un tablou total diferit de ce am vizualizat în propria-mi imaginație. Astfel, mă declar cititor împlinit. Mulțumesc dragă Elena Druță pentru poveste!

Citind-o pe Mona Issa. Cartea „Unless you”!

Ador să descopăr autori români contemporani care au un dar de a scrie original, cei care își au la ei cuvintele, poveștile și orânduirea pe pagină. Iubesc să descopăr persoane care înaintează și se cizelează văzând cu ochii, acei care se șlefuiesc și prețuiesc sfatul și îndrumarea pentru ca istorisirea să ia avânt, să bucure ochiul cititorului și să îmblânzeacă vorba criticului. Astăzi vreau să vă vorbesc despre o tânără scriitoare de-a noastră, nuștiu de ce dar o asociez cu eroina cărții, așa dulce și jucăușă. Visătoare și cu o inimă mare. Deci, autoarea Mona Issa m-a surprins plăcut cu noua sa carte, „Unless you” apărută anul acesta la editura „Cassius Books”, o romantică comedie young-adult ce a venit la momentul potrivit, desenându-mi zâmbete dar și o nostalgie asupra acelor emoții inițiale de „îndrăgosteală”.

Cartea „Unless you” este prima dintr-o serie ce a conturat un cadru „tineresc” suav dus spre dulcegării ce mi-a ridicat glicemia. Treptat ve-ți înțelege și de ce. Povestea este una care sau îți reamintește de o tinerețe plină de culoare sau te face să-ți dorești să te încarce acele emoții efervescente ce se adâncesc cu fiece cuvânt tot mai mult.

„În toată această nebunie, suntem conștienți amândoi că nu doar trupuril ni se predau, ci și că inimile noastre se contopesc.”

…când fiecare alegere te duce spre un alt deznodământ…

O avem ca eroină a cărții pe Dhalli Less o tânâră plină de culoare, care lucrează ca asistentă medicală. Chiar dacă viața ei este o catastrofă iar eșecurile personale se țin în lanț aceasta e mereu înconjurată de persoane dornice să o ajute. Când totuși toate se duc de râpă aceasta hotărăște să o înceapă de la zero, astfel se mută în New York, loc în care speră să-și găsească liniștea dar și dragostea pusă într-un sertar a fostului iubit. Își face și plan de cucerire și de ce ar putea face cu acel „el” ce încă a rămas în sufletul ei. Însă soarta are alte planuri iar ironia țese alte pânze și face ca peste ea să intre ca o furtună Vayne Moore, fiul unui cunoscut om de afaceri; un mascul alfa ce se face remarcat încă de la primele priviri aruncate pe furiș.

Scânteile ies din ei ca din artificii, totul se precipită iar replicile cu tentă sexuală sunt la ele acasă mai cu seamă că vin la pachet și cu atingeri menite să-i încingă neuronii tinerei noastre dar și să mă păstreze pe mine fixată pe poveste. Însă lipsa Dhalliei de experiență cât și dorința sa de a-și primi răspunsurile de la fostul său iubit o fac să pătreaze acea doză de distanță sigură atât pentru corpul ei cât și pentru inima sa ce se înrobește fără ca măcar să realizeze.

Karma nu le este prietenă, aceasta își spune cuvântul aducându-i împreună în cele mai ciudate moduri ațâțându-le simțurile și parcă testându-le limitele. Secretele și de cele mai multe ori lipsa comunicării bine închegate fac ca cei doi să se trezească în fața unui zid de reținere care nu îi avantajează, ba chiar îi provoacă să nu se mai vorbească. Și la pachet vine suferința, acea care le stinge sclipirea din ochi. Provocările la care sunt supuși însă îi fac să conștientizeze matur importanța unul altuia, să prețuiască ceea ce au și nu în ultimul rând să nu ia iubirea în glumă.

Cartea în ansamblu e o reunire de personaje menite să se completeze reciproc, atât prietenii eroinei noastre, cât și povestea de iubire ce înmugurește chiar sub ochii noștri dintre Dhalli și Vayne aduce dulceață peste text. Totul se condimentează cu umor încins și scene ce nu doar că mi-au făcut ochii să sclipească dar și inima să salte ca la o aducere aminte dintr-o adolescență în care totul mi se părea fără răspunsuri fixe și iubirile atât de necontrolate, atât de simfonice. Fiecare erou menționat în carte ne dovedește că viața e frumoasă și merită trăită, indiferent de obstacole. 

„Unless you” – totul e posibil când iubești…

Cartea „Unless you” este o poveste frumoasă, amuzantă cât și plină de trăiri intense ce va ține cititorul printre file. Deși face parte din categoria Young Adult, consider că această carte poate fi citită de oricine deoarece are menirea să relaxeze, să ceeze acea necesitate de frumos încât dă dependență. Această doză de „tineresc” nu strică la nimeni. Este genul de carte plăcută, aerată din care ai de învățat și din care îți dai seama cât de mult contează fiecare alegere în viață. Pentru că timpul de obicei nu poate fi dat înapoi… doar trăit aici și acum! La intensitate și din toată inima!