Citind-o pe Emilia Toma. Cartea „O numărătoare inversă”!

Emilia Toma, născută în 1989, a terminat un master de Sondaje de Opinie, Marketing și Publicitate în cadrul Facultății de Sociologie de la Universitatea București. În primele șase luni de facultate a cochetat cu jurnalismul pe care l-a abandonat rapid pentru a se putea ține de facultate așa cum își dorea. Din 2011 lucrează în cercetare de piață, domeniu pe care l-a trădat în anul 2015 pentru a-și duce pasiunea pentru fitness la un alt nivel. A fost antrenoare și nutriționistă, iar după doi ani s-a întors în agențiile de research. În 2020 publică primul ei proiect literar, o carte de debut prin intermediul căreia autoarea vrea să își pregătească terenul pentru romanul pe care îl are în plan din 2017 și pe care nu a avut curajul să îl scrie fără un preludiu. Titlul preludiului este „Terapie pe salteaua de pilates”, o carte despre care mulți au inclus-o în categoria nonficțiunii, dar despre care autoarea se mulțumește să spună că este o culegere de proză scurtă ce-și are izvorul în fapte reale. (sursa: goodreads)

Întâlnirea mea cu autoarea Emilia Toma a avut un milion de contraste, scrierea ei fiindu-mi o realitate de după perdea de care unii fug, se rușinează, îi incomodează, iar alții o ascund sub preș, însă Emilia a spus lucrurile pe nume într-o carte după cum menționează aceasta ca fiind un „preludiu”, „Terapie pe salteaua de pilates” a însemnat din punctul meu de vedere un pachet de povești ce măcar le-ai auzit dacă nu ai avut nefericita ocazie de a le simți pe propria piele.

Astăzi însă este despre noua sa carte apărută anul acesta la Editura Tritonic ce se intitulează „O numărătoare inversă”, iar ce mi-a fost dat să descopăr în roman e departe peste așteptările mele, pe lângă aspectul psihologic ce se disecă fără a menaja emoțiile cititorilor dar și conturarea unei povești atât de real descrise încât crezi că e un dosar deschis pus în fața noastră spre a nu fi criticat ci de a lua învățăminte de… așa nu se face, am văzut o cizelare scriitorească din partea autoarei și o felicit pentru asta! La a treia carte voi rămânea fără replică, cred…

„Greșeala de atunci și toată agonia din timpul anilor care au mai urmat m-au făcut ceea ce sunt astăzi, m-au transformat în ce sunt în mometul în care scriu asta… o stafie secată de greșelile trecutului său.”

Povestea ne întâmpină cu o retrospectivă la ce a fost și a depănării unei vieți trăite în vâltoarea emoțiilor; cu un el plin de defecte pe care le conștientizează pe parcurs însă durerile deja au fost trăite iar urmările au lăsat goluri adânci. Grăitoarea istorisire vine din direcția lui Ovidiu, un personaj masculin pe cât de impunător în sport și la atras femei pe atât de cioplit de o copilărie mai mult nefericită, cu o adolescență în pierderi și decepții acesta își lipește piesele la loc, însă cicatricile acumulate de la o vârstă fragedă își spun cuvântul într-un adult zbuciumat și înrăit asupra lumii, în special al femeii. Poate vă întrebați, de ce femeia? Aici poate ve-ți găsi răspunsurile, sau poate și mai multe întrebări, cert e că pe măsură ce-i vom citit dezvăluirea lui Ovidiu vom avea un parcurs devastator, și nu vorbesc de dragul de a spune, cu o tărie enormă autoarea a descris în detaliu toți demonii ce-l înrobesc pe Ovidiu și nu a creionat viața acestuia în ridicarea treptelor spre succes, ba din contra, l-a adus în fața noastră dezgolit și pregătit să fie certat pentru ce-a fost, ce a făcut și ce este aici și acum.

Fiecare femeie ce a intrat în viața sa a avut un impact asupra lui, fie într-o manieră distrugătoare fie aducându-i păreri de rău asupra felului său de comportament; multe însă s-au schimbat atunci când Ana i-a devenit parteneră, ea i-a fost catalizatorul acelor fantasme ce-l vor bântui ani la rând o dată ce intră în alte relații, începutul avându-l cu Vanda, o dansatoare de salsa care îi sucește mințile dar care nu scapă de violențele lui, una care-i înghite reproșurile și tânguielile unei foste „perfect de inocente” ca Ana. Anii, greșelile nu-l învață să se schimbe, nici măcar acea certitudine că partenerele îi sunt fidele nu întăresc părerea că femeile nu sunt o marfă, un produs de consum… nici timpul lor, nici declarațiile, nici iubirea ce i-o pun la picioare nu fac din el un bărbat asumat ci mai degrabă un bănuitor, un paranoic în propria-i viață. Ovidiu își îmbracă haina călăului mai des decât toarnă cuvinte pasionale iubitelor, chiar dacă se știe un bărbat bine posesiunea lui e dusă la nivel de agresor- victimă iar însetarea sa de dragoste e ca a unui criminal în serie gata pregătit să-și ia doza de adrenalină schilodind un suflet sorbind toată energia vitală.

„… fără să-i cer scuze pentru seara din urmă, fără nimic, blocat în boala mea, în furia și în prostia care au dominat cele câteva luni care, dacă ar fi arătat diferit, poate ar fi fost lunile difinitorii pentru ca viața mea de atunci până acum să fie altfel. Mi-am făcut-o cu mâna mea, la propriu. Cu pumnii mei.”

Și totuși, de unde pornirea lui Ovidiu de a fi pe cât de curtenitor cu o femeie până la stadiul de ură și posesiune? De unde această viziune că femeia „trebuie” să fie obiect și nu o parteneră egală? Ce anume a fost șters sau adăugat în plus în formarea copilăriei sale de a ajuns un bărbat frustrat anume în această direcție și nu în alta, profesional sau oricare? Pot doar să vă spun că personajul principal e rezultatul unei copilării în care nu s-a regăsit, acolo unde mama era la un pumn distanță cu un soț violent, în care copii erau considerați doar un rezultat al unui act consumat nu și o bucurie a familiei iar însăși construcția celulei societății ca definiție nu exista; de aici și fricile, reticențele și declinul psihologic care s-a produs în mintea unui copil ca mai apoi să se ducă la nivel devastator în adolescență, apoi ca adult format cu un viitor compromis.

Rămâne întrebarea, oare Ovidiu a cunoscut dragostea?… a iubit el cu adevărat? Aici dilemă, pentru că iubirea are propria definiție pentru fiecare individ în parte, care a fost aceasta pentru personajul nostru principal vă îndemn să aflați, și încă ceva… ve-ți descoperi dacă dragostea a fost o scuză sau o acuză, dacă a fost cauză sau efect, dacă a însemnat modularea existenței sale sau stop-cadru a unei anoste plângeri pe tot și toate.

„(…)… un bărbat cu felul meu de-a fi, cu problemele pe care eu le aveam, n-ar fi fost capabil de iubire. Sunt de acord cu dependența emoțională și frica de singurătate cu care veneam la pachet, însă nu pot fi de acord cu faptul că nu o iubeam. Știu că nu am știut să o iubesc, dar am iubit-o. O mai iubesc și azi.”

Cartea „O numărătoare inversă” s-a dovedit a fi un carusel ce m-a purtat virtiginos fără să îi pese că voi avea și eu bagajul meu de emoții, de rețineri, m-a cutremurat până în măduva oaselor și am criticat la propriu alegerile făcute de toate personajele, am fost cea care le-a strigat în surdină să se trezească din a se plânge, în a se complace într-o relație toxică și a accepta jumătăți de măsură; viața e mult prea scurtă pentru a ne fierbe la foc mic pentru cine nu merită. Cu sinceritate am constatat că lectura s-a dovedit a fi una de impact, fiecare întorsătură sau m-a lăsat cu sufletul suferind sau cu întrebări mai multe decât răspunsuri. Am apreciat îmbinarea laturii psihologice cu viața în toată gama de culori pe care o trăim fără a fi învățați să ne punem în fața toturor încercărilor cât și noțiunea de karmă, cea care vine ca un bumerang atunci când te aștepți mai puțin.

Dragă Emilia, chiar și după câteva zile de la lectură am avut nevoie de înțelegerea unor comportamente, și de niște momente de asimilare și dezlânare a alegerilor pe care pur și simplu le-am văzut eronate, curios faptul că mi-a plăcut mult subiectul și însăși conturul personajului Ovidiu, acel zbucium care în mod meschin mi-a produs o plăcere… karma, n-ai ce-i face, cât și finalul pe care evit să-l menționez aici pentru a păstra interesul. Vă îndemn la lectură, mie încă îmi joacă textul pe retină!

Impresii literare:

  • Cu o scriitură matură, observațională și epurată de artificii, Emilia Toma a ales registrul confesiunii clasice și un narator masculin. Începutul romanului O numărătoare inversă promite o biografie complicată și o poveste păstrată multă vreme.” Doina RUȘTI

Lansare de carte la Cluj. Editura UP

În data de 21 septembrie am avut deosebita plăcere să particip la un eveniment impresionant alături de echipa editurii UP la Cluj- Napoca ce a avut loc la Biblioteca „Octavian Goga”. Alături de Oana Arion, Monica Ramirez și trei noi autoare ce au intrat în frumoasa familie UP ne-am bucurat împreună de momentul de conexiune scriitor-cititor ce ne-a lipsit în decursul a unui an și ceva. După discursul Oanei Arion care ne-a stârnit zâmbete și ne-a destins atmosfera s-au făcut prezentările celor trei scriitoare ce și-au deschis lumea cărților proprii către cei prezenți, fiecare a vorbit atât de sensibil, personal și unic față de cărțile pe care le-au lansat încât curiozitatea a crescut în intensitate.

Pe lângă faptul că am plecat acasă cu cărțile mult dorite am beneficiat de semnăturile personalizate, și ca setul să fie complet am împărțit impresii, vise și dorințe alături de scriitoarele mele dragi. Și nu în ultimul rând am croit gânduri spre noi lansări, noi evenimente literare care ne-ar aduna pe toți cei ce împărțim aceeași pasiune la un loc.

Las mai jos titlurile cărților ce au fost prezentate cu descrierile aferente de pe pagina editurii UP, eu am rămas plăcut surprinsă de eveniment și cu bucuria de a ne reîntoarce la normalitate. Mulțumesc echipa UP pentru posibilitatea de a vă fi alături …

Lansare de carte ”Când îmi voi afla numele” de Larisa Calo

Descriere: „‒ Mă vor anihila din nou. Anihila, din latinescul annihilare, își spuse în timp ce se pregătea pentru încă o preluare dureroasă și involuntară.

Abilitatea lui telepatică, manifestată spontan, fără nicio explicație îi transformase întreaga existență într-un vârtej de gânduri asurzitoare care îl atacau necruțător, reducându-i la tăcere chiar și conștiința de sine, până la pierderea memoriei. Viața, așa cum o cunoaștea, pregătirea de lingvist căreia îi sacrificase ani de muncă, postul de traducător și legătura sentimentală pe care încercase din răsputeri să o înțeleagă, toate se schimbaseră treptat pe măsură ce nou-descoperita sa abilitate luase amploare.

Internat la Psihiatrie, cu suspiciunea unei tulburări psihice, va avea de făcut o alegere dificilă care îi va forța la maxim limitele, expunându-l riscului de a-și uita propria identitate. Chiar și numele. Va reuși el să își regăsească sinele, sub umbra prezenței sufocante din trecut, de care încercase mereu să se ascundă?”

Lansare de carte ”Aur și plumb” de Ada Romanți

Descriere: ” Ştii care e lucrul cel mai grozav legat de jocuri? Ele nu sunt reale.

Într-o lume a petrecerilor exuberante, a eleganței și aroganței brute, două familii importante din societatea orașului Whitehaven își văd destinul iremediabil legat în urma unei sângeroase tragedii. Când banii cumpără tăcerea, adevărul lor rămâne îngropat în trecut. Câțiva ani mai târziu, o tânără pe nume Eva primește o vizită de la cel mai important membru al familiei Johnson, care îi propune să încheie o înțelegere a cărei miză o va face să accepte fără a sta pe gânduri.

Printre stofe şi mătăsuri scumpe, zâmbete misterioase şi priviri vinovate, Eva se trezește într-un vechi conflict a cărui origine e ascunsă în tragedia ce i-a distrus familia cu ani în urmă. Pregătită să riște totul pentru scopul ei, tânăra se avântă tot mai periculos într-un joc al măștilor, în care sentimentele reale ca iubirea și răzbunarea devin monede de schimb pentru a câștiga. Dar când dușmanii îi devin familie, iar familia dușman, planul ei începe să se destrame, iar Eva realizează că, în final, câștigătorul va rămâne singur. „

Lansare de carte ”Inimă încătușată” de Raluca Sferle

Descriere: „S-ar crede că dragostea poate învinge orice, dar nu și în cazul lui Amren, sortită să trăiască o viață încătușată de un blestem letal pentru toate ființele omenești. Trecutul nu o poate influența… Amren este pusă în fața situației de a alege între o dragoste pură, dar care i-a întemnițat inima, și un prinț seducător, care ar putea fi calea ei spre răzbunare. Disperată să scape din sclavia unui rege fără scrupule, tânăra se revoltă, folosind chiar blestemul care a condamnat-o să trăiască în pielea unui călău sub numele de Morana. În drumul spre libertate, realizează că preţul plătit pentru a se integra printre studenții Academiei nu a fost unul mic. Şi astfel Morana îşi schimbă din nou identitatea şi devine Cajsa Karawek.

Povestea are ca punct central nu numai drama prin care trece Amren, dar și ideea că moartea valorează mai mult decât dragostea pură în fața unui suflet denaturat și silit să-și încalce propriile principii de viață.”

Nu este disponibilă nicio descriere.
Nu este disponibilă nicio descriere.
Nu este disponibilă nicio descriere.
Nu este disponibilă nicio descriere.
Ar putea fi o imagine cu Monica Ramirez şi Cristina Apostol, persoane în picioare şi interior
Ar putea fi o imagine cu 2 persoane, inclusiv Cristina Apostol, persoane în picioare, carte şi interior

Experiența mea de la Festivalul Internațional de Carte Transilvania!

Din data de 16 până pe 19 septembrie ne-am bucurat de Festivalul Internațional de Carte Transilvania (FICT) organizat la Cluj Napoca. E primul festival la care particip de când m-am mutat la Cluj, iar bucuria a fost și mai mare o dată ce deja cunoșteam chipurile autorilor a căror cărți le găzduiesc în bibliotecă. Am fost plăcut surprinsă să constat că oamenii vin și vin, cititorii își manifestă interesul să răsfoiască, să cumpere ba chiar să solicite un autograf personalizat. Nu vă pot reda mulțumirea autorilor pe care îi abordam să-mi povestească despre cărțile lor, să le semneze sau pur și simplu să vorbim despre cum ne-a lipsit astfel de reuniuni în care cartea e punctul de plecare!

Au fost lansări de carte, autori din toate colțurile României prezenți la Cluj pe care puteai să-i asculți și la final să le strângi mâna bucurându-te de bucuria lor, iar pentru cei ce nu au avut ocazia să participe fizic evenimentul a fost transmis Live – Online. Fiecare stand a fost pentru început plin ca spre surprinderea mea la final mai gol, acest fapt întărindu-mi convingerea că oamenii citesc, că cine e interesat vine, caută și pleacă acasă cu o „carte-copil”, strânsă la piept cu bucurie, cu încântarea de a avea ce ți-ai dorit cu ardoare.

Atmosfera a fost una prietenoasă, ca de familie, toată lumea avea răbdare, copii au ascultat povești la mesele cu lecturi pentru cei mici punând întrebări și socializând iar adulții au putut să profite din plin atât de timpul petrecut cu cel mic cât și de orânduirea eficientă, deoarece s-a văzut o atenție minuțioasă asupra tuturor aspectelor organizaționale. E fain la Cluj, nu am ce spune…

Nu pot să nu menționez faptul că editurile au avut reduceri mari, pachete promoționale și desigur cadouri pentru cititorii de toate vârstele. Eu nu m-am putut abține așa că am luat cărți atât pentru fiecare membru al familiei mele, și nu doar o carte, ba chiar și pachete pentru prietenii apropiați. Pentru că o carte schimbă viața, mai ales că am avut posibilitatea să le răsfoiesc și să-mi dau seama după conținut dacă e potrivită sau nu pentru persoana căreia o voi înmâna.

Eu personal am rămas plăcut surprinsă, m-am simțit bine, am ascultat fascinată rime parcă cântate în microfon și am plonjat printre mese ca la mine acasă căutând cartea potrivită sufletului meu, Și am găsit. Am cerut autografe, am început chiar cu masa 1 a Editurii Tritonic și am dat startul unor descoperiri fascinante în lumea frumoasă a cărții care m-a primit cu brațele deschide. Vă las mai jos câteva poze, mult prea puține desigur, pentru că au fost multe edituri care și-au expus prețioasele bijuterii literare. Sincer sper să mai avem parte de un astfel de eveniment cât de curând. Țin să mulțumesc organizatorilor, a fost mult peste așteptările mele!

Și da, Clujul #citește…

Ar putea fi o imagine cu carte
Editura Tritonic
Ar putea fi o imagine cu carte
Editura Nemira
Ar putea fi o imagine cu carte
Editura Polirom
Ar putea fi o imagine cu 1 persoană şi carte
Ar putea fi o imagine cu carte
Editura Bookzone
Editura Librex
Editura Curtea veche
Editura Crime Scene Press
Ar putea fi o imagine cu carte

Notă: Cartea ne-a adus încă o dată împreună! Și eu ca o cititoare de cursă lungă am apreciat enorm implicarea persoanelor ce au dus la realizarea acestui festival mult mai mult decât dorit!

Citind-o pe Mara Eremia. Cartea „Ispita Președintelui”!

Autoarea Mara Eremia s-a născut în data de 8 martie 1990. Studiile și le-a urmat la Facultatea de Psihologie, iar Masterul în Psihologie Judiciară. Actualmente profesează ca psiholog. Pentru Vorbe pentru suflet Mara menționează: „Întotdeauna am avut această înclinație pentru scris, încă de când eram pe băncile școlii. Profesorul meu de limba română mi-a sugerat să urmez studiile liceale cu profilul uman, respectiv filologie, remarcând plăcerea mea de a face compuneri.” Astfel, în urma acestor dezvăluiri vă spun că autoarea s-a descurcat de minune, iar prima carte din seria Ispitelor intitulată „Ispita Președintelui” a fost mult peste așteptările mele.

Ca într-un labirint al emoțiilor am ajuns să fiu cuprinsă de o frenezie constantă o dată ce am „pășit” în poveste alături de eroii principali, drumul mi-a fost presărat de suspine și focul pasiunii a cărei flacără a ars la intensitate fiind amplificat de stilul unic al autoarei Mara Eremia. Romanul „Ispita Președintelui” m-a făcut să trăiesc agonia eroilor, zbuciumul ba chiar și respirațiile lor mânate de instinctele de a se descoperi, totul direcționându-mi sufletul pe cele mai înalte culmi.

„Ea este lumină, el este întuneric.”

O avem ca eroină principală pe Darina Clark, o tânără jurnalistă care pe lângă munca sa nimic nu o mai atrage, cu o relație instabilă și un iubit mai mult pe ducă acesteia când i se oferă posibilitatea de a lucra ca Șefă de Cabinet la Casa Albă acceptă fără a sta pe gânduri, mai ales că îl va reîntâlni pe bărbatul ce i-a bântuit nopțile din prima clipă când ia luat interviu la postul la care lucra încă când excentricul David Beck era senator. Proaspătă în noua funcție Darina depune eforturi mari de a face munca ca la carte, însă totul scapă de sub control, sexualitatea dintre cei doi o tai cu cuțitul, iar pe când David dorește să fie ea dependentă de el, singur ajunge să creeze o dependență față de tot ce înseamnă Darina, cu toanele ei, cu încăpățânarea mai ales cu acei ochi magnifici de ispititori. Pe lângă toate problemele statale, secretele întunecate tânărului președinte riscă să stârnească o mare agitație, și nu doar în sufletul celor doi, comploturile sunt palpabile iar viața celor doi la ținta unor persoane mai apropiate decât își imaginează ei.

Conexiunea puternică dintre cei doi se resimte prin fiecare cuvânt menit să descrie momentele de o intensitate copleșitoare, fiecare detaliu ba chiar și gândurile celor doi care le joacă șăgalnic prin minte fac ca lectura să fie delicioasă. Tensiunea sexuală se resimte iar tachinările, provocările și înverșunarea când a unuia când a altuia devine cireșa de pe tort a cărții. Iubirea lor este ridicată la un alt nivel o dată fiind acceptată, însă nimic nu e ceea ce pare, iar incertitudinele de cele mai multe ori lasă goluri pe care unii le văd ca vulnerabilități de care profită, și credeți-mă aici s-a găsit cineva gata pus să-și joace rolul. Și nu în bine…

„Atingerea lui… aveam sentimentul că mă doare pielea în locul pe care el l-a atins. Sunetele de plăcere m-au dus într-o frenezie completă în care am uitat de mine, cine sau ce sunt și care era rolul meu în toată această poveste cu Președintele Statelor Unite ale Americii?”

Intrigile sunt șoapte la Casa Albă însă tânărul președinte David Beck e cu un pas în față, dar ce nu știe acesta e că totul lasă răni adânci. Inimile lor fiind puse pe masa tratativelor, acolo unde sentimentele sunt punctul slab iar orice piesă ce încurcă trebuie eliminată fără remușcări. Însă ei își trăiesc pasiunile ce se consumă frenetic împărțind o respirație la doi. Și totuși, secretele sunt ca pietrele de moară iar răsturnările de situație crează un ritm alert ducându-mă cu gândul la fimele de acest gen, în care te pierzi visând la o poveste similară sau fugind de această întunecime în care bărbatul alfa se scaldă, acolo unde limitele se încalcă iar inima dată la schimb se poate arde. O lectură incitantă, v-am spus încă de la început… Finalul face cât o mie de cuvinte, vă las o notă de „top secret”, și vă îndemn să aflați voi dacă dragostea a tronat, dacă secretele au fost dezvăluite, și care direcție o ia sfârșitul ducându-ne subtil către al doilea volum. Eu am rămas cu zâmbetul pe buze…

Chiar dacă e o toamnă rece vara din sufletul meu este alimentată de cărți gata pregătite să îmi fiarbă sângele în vene iar „Ispita Președintelui” este alegerea perfectă. Dacă vă doriți să citiți o carte de dragoste cu accente de erotic, dar care să surprindă o poveste cu de toate, de la emoții și mister, la suspans și sexualitate fin definită vă îndemn să lecturați acest prim volum din Seria Ispita pe care îl recomand cu tot dragul!

„Și probabil că aveam să continui să trăiesc așa pentru tot restul vieții mele!
(…)
De ce? Pentru că puteam!
De ce? Pentru că îmi plăceau jocurile!
De ce? Pentru că…”

Mara Eremia. Zâmbește, trăiește și citește!

Anul acesta Editura Velvet Story și-a mărit echipa cu o nouă autoare, Mara Eremia a surprins plăcut încă de la început aducându-ne la cunoștință că vom fi ispitiți cu o poveste incitantă gata pregătită să ne încingă prin pasiune și sexualitate profundă. Însă nu putem exclude faptul că și povestea este pe măsură cu o acțiune pe muchie de cuțit subliniind intensitatea emoțiilor cât și a provocărilor înșiruite pentru a ne ține pe noi cititorii într-o agonie constantă. Cum romanul m-a cucerit instantaneu am luat inspirata decizie de a o provoca pe Mara să ne povestească câte ceva despre cum a pornit ea pe calea scrierii, ce emoții au încărcat-o și ce așteptări are la moment!

****

Mara Eremia:

Întotdeauna am avut această înclinație pentru scris, încă de când eram pe băncile școlii. Profesorul meu de limba română mi-a sugerat să urmez studiile liceale cu profilul uman, respectiv filologie, remarcând plăcerea mea de a face compuneri. Doar că, nu de aici am prins drag de scris, ci în urmă cu trei ani când vizitând un loc drag sufletului meu, am închis ochii, imaginându-mi diferite scenarii, pe care le-am așezat pe foaie. Scriam povești scurte și înainte să mă apuc serios de treabă, când sora mea, Elena, mi-a citit poveștile, îndemnându-mă să continui. Și, exact asta am făcut, iar acum nu mă mai pot oprii.

În materie de lectură, nu am o carte preferată, ci mai multe. Cărțile lui Elisabeth Naughton, mi-au deschis apetitul pentru scris. Mult timp după ce i-am citit seria Casa Păcatelor, am rămas cu gândul la ea. Această serie va rămâne în continuare una din preferatele mele. Prima carte din seria Ispita, Ispita președintelui este una din poveștile dragi sufletului meu, în care mi-am dorit să îmi depășesc limitele, încercând o nouă abordare a vieții ascunse de la Casa Albă. Mi-am imaginat un președinte diferit, un președinte tânăr cu viziuni noi, dar cu dorințe întunecate. M-a fascinat ideea de bărbat puternic, om care are întreaga lume la picioare, dorind să cucerească o singură femeie, ducând-o pe aceasta într-o lume periculoasă de unde, odată intrată, nu mai poate ieși. Dar, direcția pe care președintele nostru a alunecat, ne face să ne dăm seama, că până și cei mai puternici oamenii se îndrăgostesc. Povestea lui David și a Darinei îmi creează chiar și acum emoții. Chiar atunci când am scris anumite scene dintre cei doi, aveam toți mușchii încordați, lăsându-ma fără respirație. Lângă cei doi am trăit emoții intense, pe care le simțeam și atunci când închideam capacul laptopului. Deseori eram atât de obosită, însă scenariile umblau nestingherite prin mintea mea, nelăsându-mă să dorm. Ispita președintelui este o poveste aparte, iar când spun asta ma refer la parcursul scenariului dintre cele două personaje principale. Darina este genul femeii care este nevoită să își dezvolte o a doua personalitate când ajunge la Casa Albă. O femeie puternică, care în ciuda conflictelor apărute rămâne aceeași, dar câștigă lupta supremă. Pe președintele Statelor Unite, David, mi l-aș dori și în România (multe cititoare chiar au cerut un președinte ca David Beck), acesta pornește la drum condus de ambiție, sedus de puterea de la Casa Albă, dar, care pe parcurs înțelege că adevărata putere este iubirea. Poți avea orice, iar lumea să îți cadă la picioare, dar dacă nu o are pe ea, toate aceste lucruri sunt inutile. Există o vorbă care mi-a rămas întipărită: „În spatele unui bărbat puternic, este o femeie și mai puternică”. Ei bine, ca să vă împărtășesc un mic secret, în viziunea mea, atunci când l-am conturat pe David Beck, m-am inspirat din personalitatea actorului Henry Cavill. El este președintele în viziunea mea. Am studiat atentă fiecare trăsătură și gest, punând accent pe fiecare emoție transmisă.

Îmi doresc ca Ispita Președintelui să fie primită cu mult drag de toți cititorii. Să le aducă bucurie, emoție și dorința de a lupta în această viață pentru ceea ce ne dorim cu adevărat. Să îndrăgească latura întunecată a președintelui nostru, David Beck, însă și aceea parte în care el aleargă după lumină, dorind să iasă din întuneric.

Pot bucura cititorii anunțând că vor fi trei cărți în seria Ispita. Așa cum am menționat ordinea cărților este următoarea: Ispita președintelui, Ispita directorului și Ispita italianului. În cea de-a doua parte a seriei Ispita, personajele secundare din Ispita președintelui, se vor transforma protagoniști în următoarea carte numită Ispita directorului. David Beck și Darina Clark vor rămâne în scenă însă povestea se va contura în jurul Șefului Serviciilor Secrete Scott Flynn și Evelin More.

Mesajul meu pentru cititori este următorul: Să nu te lași înspăimântat de Întuneric. Chiar și atunci când închizi ochii, nu este întuneric complet. Lăsați-vă conduși de fiecare poveste în parte, fiindcă ele sunt cele care ne scot din toate grijile cotidiene. Este șansa noastră unde suntem într-adevăr liberi! Liberi să ne imaginăm viața așa cum am dori noi să fie. Liberi să zâmbim, să oftăm , să ne supărăm și uneori să plângem fără să ne rușinăm de emoțiile noastre. Zâmbește, trăiește și CITEȘTE! Vreau să le mulțumesc tuturor cititorilor, care m-au încurajat să-mi public cărțile și care m-au susținut încă de la început. Vă îmbrățișez pe fiecare în parte. Mulțumesc din suflet celor din familia Velvet Story care au crezut în poveștile mele! Sunteți minunați! Mă înclin în fața familiei mele, care mi-au fost aproape, și prietenilor care atunci când le povestesc ideile mele, mă încurajează și mă ceartă atunci când greșesc. Sunt om! Deci…greșesc! Iar, ție, Bogdan, îți mulțumesc în mod deosebit că m-ai înțeles și m-ai lăsat să îmi pierd nopțile atunci când scriam. Mulțumesc că nu te-ai supărat pe mine și îți mulțumesc că exiști în viața mea. Fără tine, nu aș fi reușit!

Ar putea fi o imagine cu 2 persoane şi text

Sursa foto: Velvet Story

Citind-o pe Olga Menai. Cartea „Copilul cu buză de iepure”!

Îmi place foarte mult să citesc și să descopăr autori români contemporani; cei a căror cărți le-am lecturat deja și-au pus amprenta asupra mea, unii prin iubirile lor de poveste, alții cu o imaginație debordantă croindu-mi lumi fantastice care m-au dat peste cap, iar unii prin file rupte dintr-o realitate cutremurătoare având menirea să îmi pună în față scrieri ce nu au fost doar pe foaie ci s-au imprimat o dată citite pe inimă, acolo unde sângerează compătimirea, regretul și părerea de rău; acolo unde îți pasă, și strigi mut pentru o dreptate ce s-a pierdut în timp neînțelegând… cum e posibil așa ceva. Pe acestă notă ruptă dintr-o societate defectă ne întâmpină și povestea scrisă de Olga Menai, „Copilul cu buză de iepure„, apărută la Editura Bifrost la București, 2021; un roman ce se citește printre suspine și nevoia de a întinde o mână către acea Evă, care poate fi oricine, cu cicatrici atât sufletești cât și trupești, o ea ce renaște pentru a ne arăta fața distorsionată a lumii care ar fi trebuit să o apropie nu să sape în ea frici, abandonuri și neiubiri.

Din nota autoarei: „Născută în anul 1990 și crescută într-un sat de lipoveni din județul Constanța. Am început să cochetez cu poezia pe la vârsta de 13 ani, însă, abia la 24 de ani, în 2014, am publicat primul meu volum de poezii, „Suflet dat la schimb”. De atunci, am continuat să scriu și să public poezie, dar și proză. Ceea ce mă inspiră este viața, în egală în care scrisul este metoda mea de vindecare.”

„Pentru acest roman, am considerat că trebuie să scriu despre ceea ce știu, despre ceea ce am simțit pe propria piele, pentru a reda totul cât mai bine, iar Copilul cu buză de iepure este o poveste inspirată din fapte reale. Buza de iepure există și se simte exact așa cum se aude.” – AUTOAREA

„Am preferat să sufăr în tăcere. Am învățat să sufăr în tăcere.”

Cartea „Copilul cu buză de iepure” este povestea Evei, o tânără născută cu o malformație congenitală care i-a blamat viața, existența și sufletul sensibil. Copil fiind i s-au trasat limite, i s-au impus distanțe și i-au tăiat din bucuria de a copilări, de a fi unică în felul ei și a simți primii fluturi a îndrăgostirii într-o manieră sinceră nu doar într-o frică de a nu fi acceptată. Cu o familie înțelegătoare însă totuși răvășită de situația în care sunt, Eva renaște din propria cenușă mai încrezută, mai înverșunată chiar … și mai femeie. Însă parcursul nu-i este ușor de loc, viața o învață să nu renunțe pe când oamenii îi taie creanga de sub picioare, soarta o vede o învingătoare pe când societatea o pune la zid fără a avea remușcări, zilele o întăresc și o fac să înțeleagă partea lucidă dintre bine și rău pe când nopțile îi sunt adevărate provocări încărcate de lacrimi și regrete. Și totuși, ce îi este dat omului trăiește, ce are de tas trage iar pe lângă ploile reci răsare și soarele mult așteptat; în această ordine de idei eroina își cimentează un caracter, o personalitate și percepție asupra a tot ce o înconjoară. Nu îi este ușor, renunță la multe, face alegeri greșite și înlătură cu brutalitate și gramul de speranță care uneori apare, poate din lipsă de experiență, poate din nevoia de a i se mai da liniște și pace, care pentru Eva e o binecuvântare, astfel ajunge unde este, simte și supraviețuiește departe de bula creată de familie. Adolescența a fost o adevărată încercare iar dezamăgirile au curs în lanț, dorințele au ajuns pietre de moară iar lacrimile stop-cadru într-o viață în care se vede străină.

„Comportamentul meu a fost cumva, condiționat de comportamentul celor din jurul meu, iar eu deveneam rezultatul acțiunilor lor. Cu cât erau ei mai răi cu mine, cu atât aveam eu mai înrădăcinată convingerea că oamenii sunt răi.”

Și totuși, nu toate au fost gri, părți bune s-au regăsit printre cele pline de greu … însă spun eu de cele mai multe ori: „ce nu ne omoară ne face mai puternici”, iar Eva e exemplul viu că se poate, că trebuie să depășim chiar dacă doare, chiar dacă sângerează sufletul și te descompui în mii de emoții și nu știi de unde să începi. Eva din această poveste e glasul multora care au trecut prin această experiență, care au fost marginalizați, celor ce au primit doar etichete și au privit înstrăinați spatele unor oameni care au fost călăi indirect izgonind zâmbetul unui copil, ce au estompat fericirea unui suflet și au condamnat pe nedrept. Uneori din lipsă de interes, alteori din teama de necunoscut.

„Datorită cărților aveam o ocupație și nu eram nevoită să mă rog de nimeni să se joace cu mine, dar mai mult de atât, datorită lor, aveam o viață de basm. Eram prințesă, eram eroină, eram populară, eram iubită, eram aristocrată sau domniță din vremurile demult apuse.”

Nu știu cum să-mi adun cuvintele însă îmi e greu să scriu despre durerea ei, starea că poți schimba sau ajuta ar trebui să fie prioritară nouă ca oameni, însă aici am găsit altceva; am palpat deznădejdea unei mame și lipsa unui loc în lumea asta mare a unui copil care de fapt are o menire, pur și simplu să fie, nimic mai mult, un drept ce i s-a dat prin naștere, cu ce scop e judecată, cu ce drept e lăsată să se autoizoleze în speranța de a nu „încurca”; doamne, probabil că mai este o astfel de mentalitate și în timpurile noastre pe undeva. Și e trist.

Cartea „Copilul cu buză de iepure” este o poveste vie, poate fi a mea, a ta și a multora, o istorisire dezolantă și pe alocuri apăsătoare sufletului, care reușește să surprindă într-un mod foarte realist viața cu bune și rele. O lectură care vorbește despre stigmatizarea societății și a limitării gândirii într-un mediu în care dacă ești diferit nu aparții. Un roman ce descrie locurile și personajele într-o manieră expresivă, și care nu are cum să nu te răscolească, astfel nu realizezi când te afunzi pe neașteptate în poveste dorind parcă să ștergi o lacrimă, să cerți și să întinzi o mână tremurândă către acel copil ce pleacă privirea ori de câte ori este criticat. Recomand cu drag cartea, autoarea Olga Menai te provoacă să privești lumea cu alți ochi greu trecând de factorul emoțional care zguduie inima.

„Luam zilele exact așa cum veneau ele, fără să mă străduiesc să demonstrez nimic nimănui, nici măcar mie. Poate nu mai eram urmărită de coșmaruri și porecle, dar nici nu eram regina balului. Eram doar o tânără cu vise mărețe și dorința de a fi plăcută.”

Ar putea fi o imagine cu 1 persoană, carte şi text care spune „Olga ΜΕΝΑΙ copilul cu buză de iepure olga M ena adului editura BE BETTA”