Citindu-l pe Igor Bergler. Cartea ”Biblia pierdută”.

 Igor Bergler (născut pe 21 septembrie 1970 în Timișoara, la Reșița) este scriitor, regizor, realizator de televiziune, critic de film, specialist în marketing. Este doctor în Științe Economice și a fost de-a lungul timpului ”visiting professor” la diverse universități. A fost redactor încă de la început la revista ProCinema, unde a scris sute de articole de întâmpinare și despre istoria cinematografului. După cum el însuși spune, e pasionat de foarte multe lucruri, mereu curios. Are o bibliotecă și o cinematecă impresionante și o pisică genială, căreia îi citește tot ce scrie, Ferdinand.    A scris cel mai vândut roman românesc din ultimii 20 de ani, ”Biblia pierdută” în anul 2015.  Volumul cărții, s-a vândut în peste 100.000 de exemplare, la un an de la lansare, devenind astfel cea mai vândută carte de ficțiune a unui autor român; este creația care a doborât toate recordurile în România. ”Biblia pierdută” le este dedicată celor trei mătuși – „cele trei mame” care l-au crescut.

Ce aș putea adăuga aici, titlul probabil consumă toată atenția și trezește toată curiozitatea! În urma lecturii am rămas uluită, și cu o sete continua de a mai citi ceva de genul acestei cărți. M-a acaparat în întregime prin mistica sa, prin labirintele intelectuale și a narațiunei bine puse la punct. S-a subliniat atâtea aspecte istorice că le-am ”absorbit” în toată splendoarea lor. Cartea începe ca orice thriller, cu suspansul vibrând la cele mai înalte cote. A fost o carte citită pe nerăsuflate, chiar dacă îmi rezervam pauze nu puteam să-mi iau gândul de la ea, mă gândeam continuu ce va urma. Întrebări, întrebări…..

   O  scurtă descriere: Profesorul Charles Baker de la Princeton (este savuros, amuzant și de multe ori cinic), descoperă cea mai mare conspirație pe care omenirea a cunoscut-o vreodată în timp ce se afla la Sighișoara, locul de naștere al lui Vlad Țepeș, pentru o conferință de istorie. Trei crime macabre și rituale, detonează acțiunea făcându-l legat prin anumite detalii de acestea, iar personajul principal se va găsi foarte repede în centrul unei complicate țesături de crime, trădări și comploturi care se învârtesc toate în jurul unui mister păzit cu strășnicie ani la rând. De aici pornește aventura noastră alături de personajul principal. Unde află o mulțime de lucruri neclare pentru el, pe alocuri renegate de el însuși. Se desprind printre pagini file istorice cum că Vlad Țepes a finanțat un fierar din Mainz pentru a inventa un mod rapid  de a multiplica un mesaj secret. Numele fierarului era Gutenberg, iar mesajul a fost ascuns în prima carte tipărită vreodată, numită B42 sau Biblia lui Gutenberg. Profesorul, însoțit de agenta Christa Wolf de la Interpol dau peste o conspirație planetară, veche de o jumatate de mileniu. O societate secretă, care domină lumea, controlează instituțiile financiare globale, guvernele, industriile cele mai importante, media, internetul și rețelele de socializare. Membrii ei nu se dau în lături de la nimic pentru a-și îndeplini scopurile. Singura lor teamă e ca mesajul ascuns de Dracula în Biblia lui Gutenberg ar putea ieși la suprafață. Aventura profesorului Charles este însoțită de nenumărate încercări și contraziceri, atâtea noutăți și dezamăgiri, atâtea sfârșituri și noi începuturi, și totuși finalul a fost unul neașteptat și unul care m-a lăsat ”mască”, cu o expresie vagă de ”va urma”. O adevărată odisee cuturală care îmbină desăvârșit momente de umor fin, episoade de suspans autentic, mesaje ascunse și coduri secrete minuțios  construite, cartea captivează de la primul capitol și oferă o experiență literară de neegalat.

Cartea este ușor de citit, chiar dacă include în sine ani și secvențe istorice, lectura se produce cursiv, cei care nu au multe cunoștințe în diversificarea istorică își vor îmbogăți cultura generală, iar cei care cunosc deja detalii istorice le vor regăsi printre rânduri într-un mod care mi s-a părut interesant, povestitor.

Critici:  Mihai Iovănel spune despre ”Biblia pierdută” că este „cel mai bun thriller publicat până acum de un autor român”.

    George Arion scrie în EVZ.ro că „Biblia pierdută” pare a fi scrisă de un om al Renașterii, având informații vaste din toate domeniile, dar și știința de a construi un thriller. Cu un ritm palpitant, cu multe răsturnări de situație, acest roman poate deveni un bestseller internațional”.

   Jean Harris, traducătoarea în limba engleză a cărții, a făcut următoarea apreciere asupra romanului: „în Biblia pierdută, nivelul cel mai de jos al desfășurării acțiunii este mai degrabă de tipul thrillerului de acțiune cu accente de horror, uneori cu inflexiuni de roman gotic. Și, peste toate acestea, e și un roman despre conspirații, compus parcă din elementele unui puzzle cu piese infinitezimale, pe al cărui sens nu reușești nici măcar să îl intuiești înainte de final…… Pe acest pretext de roman cu mare priză la public a așezat autorul această construcție complexă care trădează o ambiție mult mai mare, care țintește romanul total….… Dar calitatea sa cea mai importantă pentru marele public e caracterul vizual debordant al cărții. Deși plină de informații, burdușită de referințe și de jocuri la mai multe nivele, Biblia pierdută nu se citește, ci se vede, exact ca un film, ca un film foarte bun.”

Notă: O carte pe care o recomand tuturor, pentru că indiferent de ce tip de lectură preferi această carte te va absorbi în întregime și pentru totdeauna. Sincer aș vrea să se ecranizeze un film în urma cărții. Vă urez lectură plăcută!!!