Citindu-i pe Ilana Casoy și Raphael Montes. Cartea „Bună dimineața, Verônica!”

Ilana Casoy este o scriitoare braziliană. A absolvit Fundația Getúlio Vargas și s-a dedicat studiului psihologiei criminale, în special legat de ucigașii în serie. Ilana Casoy a publicat mai multe cărți, dintre care unele se bazează pe celebre dosare penale din Brazilia, precum „A Prova é a Testemunha” despre cazul Isabellei Nardoni. De asemenea, ea a scris „O Quinto Mandamento – Caso de Polícia”, o carte legată de asasinarea cuplului Richthofen din 2002.

Raphael Montes de Carvalho este un romancier și avocat brazilian. Cea mai cunoscută lucrare a sa este romanul „Zilele perfecte” din 2014. Montes s-a născut la Rio de Janeiro pe 22 septembrie 1990. A studiat la Colégio de São Bento, unde a urmat școala medie și liceul. A debutat în literatură în 2009, publicând într-o antologie polițistă, Assassinos S/A: „Brazilian police tales” (Editura Multifoco), de editorul Frodo Oliveira și organizatorul Jana Lauxen. În 2010, Montes a participat la un concurs al editurii braziliene Benvirá/Saraiva, în care romanul său „Suicidas” a primit premiul al doilea. Saraiva a publicat romanul sub eticheta Benvirá în 2012. Temele groaznice prezente în poveste și vârsta tânără a lui Montes i-au adus o notorietate răspândită în Brazilia.

Astăzi vreau să vă vorbesc despre recenta mea carte citită care m-a zguduit din temelii, aceasta se intitulează „Bună dimineața, Verônica!” și a apărut anul acesta la Editura Publisol; ambii autori au făcut din această poveste o misterioasă și terifiantă tornadă de subtexte și întorsături care m-au făcut să îmi accelereze pulsul, să îmi zboare privirile prin toate colțurile și să-mi croiesc diverse scenarii care mai de care. Toate aducând a sobrietate și întuneric.

Ar putea fi o imagine cu 3 persoane, carte şi text care spune „ILANA ILANACASOY CASOY RAPHAEL RAPHAELMONTES MONTES NETFLIX SERIA RIGIN VERONICA! DIMINEAȚA, BUNĂ Publisol”

O avem ca eroină principală pe Verônica Torres, relativ cu o viață banală și fără prea mari schimbări aceasta ajunge să fie o secretară la un oficiu de poliție fără lipsă de ambiție, până la… Evenimentele unei zile însă șterg cu buretele abisul în care se scaldă tuburând-o și scoțând-o parcă dintr-o ceață a ignoranței, aceasta asistă la o sinucidere neașteptată ce se petrece chiar sub ochii ei cât și primește un apel anonim de la o femeie disperată care mărturisește că totul în viața ei e regizat de un criminal. Veronica simte că se prăbușește dar și totodată că poate să influențeze cumva viața acelor femei, pe una salvând-o iar pe cealaltă cinstind-o prin faptul de a-l prinde pe acel ce i-a cauzat suferința cât și tragicul sfârșit. Verônica ia decizia de a investiga și confrunta ambele cazuri, iar de aici evenimentele iau amploare ducându-ne alături de eroina principală pe căi abrupte, unele periculoase iar altele demoralizatoare.

Având nas de copoi moștenit de la tatăl său, Verônica urmează pașii unei anchete ce ia amploare, ajutată de un colog aceasta avansează considerabil până când se îngroașă gluma, iar moartea își cere tributul într-o manieră grotească. Ignorând aspectele unor pierderi de vieți omenești Verônica se ambiționează să afle făptașii, să le facă dreptate femeilor chiar dacă de câteva ori însăși viața ei a atârnat pe un fir de ață, și totuși această luptă de a-și arăta competențele polițiste au fost mai mult ca o demonstrație sieși, deoarece această cale a fost întinsă pe cadavre omenești. Lupta sa pentru dreptate a creat victime, și pe ea au transformat-o în cineva în care nu m-aș fi așteptat. Și totuși, alegerile au fost făcute, pierderile au acoperit la rândul lor pe altele producând o reacție în lanț ce a avut un efect devastator, unul care a depășit limitele umane.

Pas cu pas alături de Verônica vom crea puzzle-ul ce va duce spre un necrofil ce profită fără remușcări de femei instabile emoțional pentru a le stoarce de bani, pe unele chiar și de viață, ca mai apoi să le ia din morgă și să le pângărească corpul. Iar cealaltă anchetă o aduce pe curioasa eroină aproape de înfăptuirea unui ritual, acolo unde femeile ajung să fie suspendate de fiare și abuzate până la ultima suflare pe fundalul țipetelor și lacrimilor înfundate dintr-o cutie pusă pe capul unei femei ce-și acoperă soțul într-o desfășurare sexuală bolnavă. Indiciile lăsate de autori crează un tablou complet atunci când Verônica le unește producând acele porniri ce fac dintr-o simplă secretară, dintr-o simplă fiică sau o soție cu doi copii și cu un trai oarecare într-o femeie ce ia viața în mâini. Una ce amăgește soarta… și renaște în numele răzbunării. Spre cine este îndreptată ura și răzbunarea și de ce vă îndemn să aflați, ve-ți rămâne cu și mai multe întrebări, cu și mai multe necunoscute ce vor da nota maximă acestei cărți.

Cartea „Bună dimineața, Verônica!” a fost mult peste așteptările mele. Modul în care se desfășoară povestea, cu detaliile prezentate într-un mod dozat și frecvent, păstrând acea mistică ce te perpelește la foc mic face ca ritmul să fie intens și rapid, un dute vino ce te ademenește și te lasă în mijlocul avalanșei textuale, ajungi să nu vrei să renunți la carte, deoarece simți că lucrurile sunt în continuă mișcare și că oricând ar apărea ceva să te mai lase cu gura deschisă. Suspansul s-a menținut în întreaga poveste, iar întreținerea acelei vagi senzații că încă sfârșitul nu are final a fost resimțite chiar și până la ultimele cuvinte. Cartea a șocat prin conținut dar mai mult a surprins deciziile la care a recurs eroina pentru a-și duce la bun sfârșit planurile, nici o clipă nu mi-am putut închipui că de la a fi corect și până a trece de partea întunericului este nevoie de doar un declic și gata. Recomand cu drag lecturarea cărții „Bună dimineața, Verônica!”, după mine este un  thriller înspăimântător de bun ce trebuie-trebuie citit.

Citind-o pe Katherine Applegate. Cartea „Ivan cel fără de Seamăn”

Katherine Applegate s-a născut în Michigan, Statele Unite ale Americii. Încă din copilărie şi-a cultivat o atenţie deosebită şi afecţiunea pentru animale: părinţii au fost înţelegători şi i-au permis să aibă mai multe animale de casă, iar în liceu a lucrat la un cabinet veterinar. A locuit în Michigan, Illinois şi Texas până la definitivarea studiilor. Absolventă a Universităţii Texas din Austin, autoarea mărturiseşte cu umor că a avut drept specializare principală „Lipsa de Ţel“, iar secundară „Nehotărârea“.

Katherine Applegate s-a îndeletnicit cu udarea plantelor (sfârşind prin a le omorî) şi servirea cocktailurilor (pe care reuşea să le verse), până când şi-a dat seama că lumea ar fi un loc mai sigur dacă ar rămâne la profesia de scriitoare. De atunci, a scris peste 150 de cărţi pentru copii şi adolescenţi, multe dintre ele în colaborare cu soţul ei, Michael Grant. Dintre acestea, cele mai cunoscute sunt: The Buffalo Storm, Roscoe Riley Rules, Eve & Adam, Home of The Brave

Romanul Ivan Cel fără de Seamăn (The One and Only Ivan) a fost inclus de publicaţia New York Times pe lista celor mai bine vândute cărţi şi i-a adus scriitoarei mult râvnita Medalie Newbery în 2013. Doi ani mai târziu, Katherine Applegate a publicat Crenshaw, o carte foarte bine primită de public, o poveste magică și de neuitat despre familie, prietenie și curaj. Apărut în 2017, Copacul dorințelor a fost desemnat bestseller de New York Times și de Publishers Weekly. A fost trecut în 2017 pe lista celor mai bune cărți pentru copii de Washington Post și de Boston Globe. (sursa: aici)

Astăzi vreau să vă vorbesc despre o carte care încă va fi în memoria noastră, pentru început deoarece e inspirată dintr-o poveste reală iar din alt unghi pentru că s-au trasat multe teme pe cât de dureroase pe atât de sensibile în special pentru copii. Cartea „Ivan cel fără de Seamăn” a fost mai mult decât o poveste bine scrisă, a fost drumul unor animale ce au cunoscut pierderea și lipsurile, camaraderia dar și singurătatea. Contextul e pe cât de adorabil, înțelept, pe atât de trist cu semnificații profunde. Prieteniile și vocile interioare ale acestor animale au fost uimitoare creionate de autoare într-o manieră unică.

La Ieșirea nr. 8 de pe autostradă, în arena circului din Mallul Big Top, se dau spectacole în fiecare zi a anului. Capul de afiș e Ivan, o gorilă cu o înfăţișare ameninţătoare, dar cu o fire blândă, de artist.
Lui Ivan îi place să deseneze, să simtă căldura soarelui pe burtă, să se uite la desene animate și să stea de vorbă cu prietenii lui: Stella, un elefant, Bob, un câine vagabond, și Julia, o fetiță de zece ani.
Totul se schimbă odată cu venirea micuței Ruby, puiul de elefant care trebuie să treacă, la fel ca toţi ceilalţi, prin chinul dresurii. Gheara, nuiaua cu cârlig, va trezi în Ivan furia adevărată, menită s-o protejeze pe Ruby. Va reuși Ivan să-și respecte promisiunea de a-i oferi lui Ruby un loc unde să fie fericită?

Cartea „Ivan cel fără de Seamăn” a surprins enorm, Katherine Applegate a fost capabilă să ne înlănțuie în această poveste șă să ne pună în mintea acestor personaje. Ea a umanizat aceste animale fără a le știrbi din origini. Chiar am ajuns să ne pese de eroii cărții foarte mult, să empatizăm și să le suferim toate lipsurile. Această poveste mi-a făcut inima fericită și tristă totodată cu întoarcerea fiecărei pagini, nu mai vorbesc de impactul avut față de copii mei. Îmi rămâne să vă îndemn la lectură, deoarece ve-ți avea parte de o poveste bine scrisă plină de personaje provocatoare prin gândire, cuvinte alese concis și un final frumos. Înțeleg de ce această carte a primit premiul Newberry. Felicitări autoarei.

Las mai jos recomandarea băiatului meu Cristian…

Citind-o pe Kelly Moran. Cartea „Fericirea în brațele tale!”

Kelly Moran este fostă membră a Scriitorilor romantici din America, unde a fost finalistă a Premiului de Excelență. Cărțile ei au drepturi de traducere străină în Germania, Republica Cehă, România și Olanda. Printre interesele lui Kelly se numără: filme savuroase și arta în toată splendoarea ei. Kelly Moran este un autor de bestseller-uri care își ia inspirația de oriunde, aceasta este originară din Wisconsin, dar locuiește în Carolina de Sud alături de cei trei fii ai săi, câinele și pisica lor.

Astăzi o să vă prezint o carte de-a dreptul impresionantă cu o poveste răvășitoare apărută anul acesta la LiterPress Publishing intitulată, „Fericirea în brațele tale” semnată de autoare cu traducere în limba română realizată de Cristina Radu. Cartea m-a cucerit prin coperta extrem de inspirată și expresivă, apoi m-a uimit modul de scriere direct încă de la primele pagini. Fiind o fire care de cele mai multe ori alege o carte după titlu și copertă acestea două s-au combinat destul de nuanțat ce mi-a întărit convingerea că voi avea parte de o lectură incitantă. Și vă spun cu sinceritate … a fost peste așteptările mele!

„Fericirea în brațele tale” a fost ca o furtună, m-a răvășit lăsându-mi sufletul cu of-ul unei romantice ce a visat și visează cu ochii deschiși la …”și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”, să nu uit, în brațele unul altuia. Aici în carte iubirea nu a fost dozată ci împrăștiată pentru a îmblânzi și cele mai pierdute suflete. Afectivitatea a fost darul de preț iar emoția a pulsat a viață producându-mi fiorii plăcerii o dată cu intensa desfătare a completării a celor două suflete pereche.

Și totuși… „el nu este erou așa cum îl crede ea …”

Ar putea fi o imagine cu carte şi floare

O avem ca eroină pe focoasa roșcată Olivia Cattenach, deținătoarea unei ferme impresionante care în urma pierderii fratelui său ajunge să își deplângă singurătatea mai aprig, mai ales că simțul de abandon l-a resimțit la o vârstă fragedă atunci când ambii părinți au decedat într-un accident. Acum parcă golul e mai încrâncenat să o doboare aceasta aruncând vina în totalitate asupra celui ce a dat comanda să se intre în acea clădire minată unde fratele său și-a găsit tragicul sfârșit. O vizită neașteptată însă o face atât să-și retrăiască emoția ce a cuprins-o cu jumătate de an în urmă când și-a înmormântat fratele alături de părinți la fermă dar și să îi încingă sângele în vene, iar „vinovatul” e Nate Roldan, prietenul celui ce-i trezea pofta de viață, e cel ce-i aduce o scrisoare în care e scris negru pe alb dorința fratelui dar și îndemnul său ce a venit ca un glas de apoi. Răvașul o face să-și îndrepte atenția asupra străinului ce i-a călcat pragul, un bărbat plin de tatuaje, înalt și care duce greul unui secret doar de el știut dar și o promisiune, de a avea grijă de Olivia.

Atracția dintre ei ajunge să fie chinuitoare, Nate se reține din toate puterile pentru a nu trece granițele impuse de sine dar și de o viață ce l-a îngenuncheat, însă tânăra noastră e foc și pară, se face plăcută și răbdătoare prin felul său dăruindu-i nu doar termenul de prietenie și apartenență ci și siguranța unui cămin, chiar dacă el la rândul lui a ajuns să vadă și să simtă multe. Lupta lui cu sine ajunge să-l facă frustrat dar și curios, îl face să fie și zi și noapte, și lup singuratic dar și acel copil bulversat lăsat în grija nimănui care cerșește o adiere a iubirii. Olivia decide să îi acorde ajutorul, oferindu-i activitate la fermă și o cazare în propria-i casă. O decizie prea rapidă sau nu vă îndemn să aflați, cert e că soarta a avut planuri cu cei doi, iar ei au căzut în plasa celui ce a uneltit planuri și s-a dus în neființă.

Evenimentele ce se perindă printre creionarea poveștii celor doi prind un contur ce încheagă scenariul cărții, celelalte personaje nu doar că dau tonul povestirii dar și o întrețin considerabil, citești și simți că parcă vizionezi o peliculă a unui film, acelea ce îmi arătau că finalurile sunt și vor fi fericite oricâte impedimente nu vor apărea în cale.

Și totuși… „el nu este erou așa cum îl crede ea …”, iar Nate ajunge să se retragă în propria-i carapace chiar și după toate ce s-au întâmplat între cei doi, și nu puține, vă asigur. Partea erotică a fost incendiară. Însă secretul lui îi urlă din piep iar vinovăția îi taie orice chef de a-i mai fi aproape tinerei roșcate, acesta e contrariat cum Olivia poate ierta și înțelege ceva ce pentru el e imposibil de ignorat. Planul său din start a fost compromis când a acceptat să rămână la fermă, acum trebuie să înfrunte situația și să rămână în umbră. Cred că vă întrebați ce secret duce acest om de îi este din start estompat dreptul la iubire și apartenență, ce datorie are față de Olivia și de ce nu-și poate trăi viața departe de această obligație morală, aici vă îndemn să aflață, vă pot spune doar că Nate e un suflet tăiat în bucăți și lipit incorect, ea, și doar în brațele ei i se vor așeza toate piesele încurcate și complimentate cu acea lumină feerică ce doar iubirea o poate suplini. Până la ultimele pagini mi-am dorit ca iubirea lor să fie unică și sinceră, iar de restul se va ocupa timpul. La momentul potrivit… și, cred că aici mă opresc, deoarece aș știrbi din profunzimea acestei cărți.

,, Ar fi trebuit să fie el la doi metri sub pământ și Justin să vegheze la înmormântarea lui Nate, Nu invers. Și va plăti pentru tot restul jalnicei lui vieți. Era aici, așa cum îl rugase Justin, dar nu exista iertare, pentru că din cauza lui murise un prieten.”

„Fericirea în brațele tale” este o poveste unică în felul ei, mi-am plimbat simțurile prin toată sălbăticia fermei admirând încăpățânarea eroinei principale, m-am simțit ca și când aș fi fost chiar acolo cu Nate și Olivia în această călătorie de dragoste, pierdere și speranță în care s-au rănit și s-au găsit, de care au fugit și în care s-au abandonat suav în brațele unul altuia. Autoarea ne oferă o poveste frumos scrisă, care mi-a dat absolutul și chiar mi-a depășit așteptările.

Recomand cu drag cartea, neîntârziat aș mai citi o carte a autoarei!

Citindu-l pe Apostol Cristian. Cartea „Cro, un erou înaripat”

Cristian Apostol s-a născut în Republica Moldova pe 30 septembrie 2011; în momentul de față locuiește la Cluj-Napoca. Își urmează studiile la Liceul Lucian Blaga din Cluj. Și da, e băiețelul meu care are o mare pasiune pentru scris și citit pe lângă alte activități propriu zise. Cristian a început inițial prin a citit cărți apoi încurajat de mine am făcut primul filmuleț pe care l-am postat pe canalul YouTube (aici). Treptat am sesizat să iubește să și scrie, iar cu un pic de ajutor și ghidare micul meu campion a notat câteva povești, una dintre ele a fost selectată de Editura Velvet Story în proiectul lor, „copii scriu cărți pentru copii”. Bucuria a fost infinită cât și dorința lui Cristian de a rămâne în continuare pe acest drum al cuvintelor. Iar menirea mea este să îi fiu aproape oricare i-ar fi calea sa.

Eroul imaginat de Cristian Apostol – Cro – este o cioară cu suflet mare, care duce o bătălie înverşunată împotriva unei bande de ciori condusă de maleficul Mix. Oare cine va învinge?

Vă las mai jos un fragment cât și îndemnul lui Cristian la lectură!

Într-o țară îndepărtată, pe unde poate nici picior de om nu a pășit se făcea o adunare de ciori negre cu ochii sticloși și răutăcioși. Discuția lor era foarte aprinsă, se certau, strigau și puneau la cale un plan diabolic. Mai precis cum să invadeze lumea, să facă doar rău, să nimicească oamenii și să distrugă tot în calea lor, bucată cu bucată. Erau pline de venin și încercau să facă un plan cum să strice tot, tot, parcă și așa era urâtă lumea, dar acum va fi mai ciudată. Grupul ciorilor era foarte puternic, deoarece erau multe și toate aveau un anumit plan, planul lor era să hipnotizeze pe oameni și să fie ele stăpânii tututor. O dată pus la punct planul ele au pornit să cucerească țară cu țară fără să le pară măcar rău. Pe unde treceau negru lăsau, croncăiau fioros și înnegreau cerul, pornite toate împotriva tuturor. 

În grupul lor era o cioară șef care mereu ieșea în față și croncăia cele mai diabolice gânduri. Se vorbea că cioara lider avea o putere invincibilă și avea ciori care o slujeau de multă vreme, iar acum erau gata să lupte pentru liderul lor căruia îi ziceau, invincibilul Mix, având puterea supunerii tuturor. Negrele ciori îl urmau oriunde zicea. 

Nimeni nu se găsea destul de puternic să lupte cu Mix invincibilul și negrele lui ajutoare, mereu cei care încercau să se pună cu ei ajungea să piardă sau chiar să fie atacați și chinuiți de croncăitul lor răutăcios. Până în una din zile când…

Citind-o pe M. K. Lynn. Cartea „Pene, cenușă și Elfi.”

Autoarea M. K. Lynn (pseudonimul tinerei scriitoare Maria Buboc) m-a uimit într-un mod surprinzător. M.K.Lynn (n. 1996) este o scriitoare originară din Republica Moldova, Căușeni, ce abordează în principal genurile fantasy, dark fantasy și SF. A publicat povestiri în revistele NOI, Egophobia, Pov21 și Colecția Science Fiction și administrează pe Facebook o pagină dedicată scrisului cu peste 5000 de urmăritori – @oniricbook . Romanul de debut, „Pene, morminte și flori”, apărut la Editura Petale Scrise, primul dintr-o trilogie, este în prezent nominalizat în cadrul concursului „Topul celor mai citite cărți ale anului 2019, scrise de autori autohtoni – secțiunea Debut” organizat de Biblioteca Națională a Republicii Moldova și, de asemenea, în cadrul concursului „Cel mai bun debut SFFH în volum 2019” organizat de Antares Club.

Întâlnirea mea cu autoarea M. K. Lynn s-a produs extrem de magic din toate punctele de vedere, în primul rând suntem ambele basarabence iar în al doilea ea a fost unica prin scriere ce m-a convins să citesc fantasy. După debutul furtunos cu volumul întâi al seriei Pene, „Pene, morminte și flori”, și adunarea în palmares a multor laude și premii autoarea a uimit plăcut și de această dată. Cartea „Pene, cenușă și Elfi” apărută anul acesta la Editura Petale Scrise m-a acaparat în întregime chiar dacă numărul de pagini m-a cam speriat pentru început, însă treptat am înțeles nevoia de a detalia, de a ne pune în față un film al forțelor binelui și răului, a luminii și întunericului.

Pene, cenușă și Elfi – un fantasy autentic

Dacă în primul volum se pune accent pe Fleur Brown, un înger încă netransformat, o tânără cu o familie încărcată de secrete ce se ascunde în Londra, de data aceasta acțiunea se ramifică; pierderile care au semnalat că nimic nu va mai fi la fel îl împing frenetic pe Gardianul familiei Ben să înființeze școala Lumière, un loc special pentru a-i proteja pe cei marcați de darul luminii. Ironia face ca mereu să se găsească cineva care să încalce regulile bine stabilite astfel punând în pericol întreaga nație îngerească, iar acesta este nimeni altul decât Fred Brown, fratele lui Fleur, care în urma unui mesaj distruge scuturile de protecție și se avântă fără să-și gândească pașii. De aici se începe o avalanșă de acțiuni, răpirea surorii sale Alexya de către vampiri care o vor folosi la hrănirea acestora totuși rămâne catalizatorul a celui în care se va transforma, un înger ce va ticlui un plan din umbră; care și împotriva cui vă îndemn să aflați, pot doar să vă spun că pierderile vor fi una după alta cât și iubirea care încalcă mereu granițele timpului, spațiului sau nației.

Cu toate luptele dintre bine și rău oamenii au început să vadă lucruri, să pună cap la cap evenimentele și să înțeleagă că pe lângă ei sunt și „monștri”, de care trebuie să scape cu orice preț. Iar lupta devine un infern, morții fac dâre de sânge iar suferința atinge cote limite. Îngerii cu demonii ajung să aibă o scop comun, cel de a se ascunde de oameni, de a se reface din mânia destinului care nu cruță pe nimeni. Glasurile înstrăinate devin chemarea tragediei iar pânda e moneda de supraviețuire.

Resentimentele ajung să fie tot mai apăsătoare, nefericirile fac din fiecare o gaură ce atrage după ea o altă deformare emoțională care îngenunchează și cele mai puternice firi. Fie el Gardian, Înger sau Demon fiecare își are punctul său slab, în felul lor se îndoaie după furtunile inimii. Și nu vor fi puține, vă asigur.

Reglările de conturi, gustul puterii și neputința vor fi motivele esențiale ca fiecare să tragă la partea sa; unde nu te-ai uita ve-i regăsi scopuri ce se vor ascunde în altele, mereu găsindu-se un motiv în plus de a răni, de a arunca cuvinte acide, de a aminti trecutul sau de a arăta cu degetul cine e cine. Secretele vor trona și în acest volum, ele se vor întoarce împotriva a celor ce le-au uneltit în ani. Acum sau mai târziu vă îndemn să aflați, autoarea a avut grijă să lase acea doză de suspans pe care cred că-l va dezvălui în următorul volum.

Mi-a plăcut foarte mult că în pofida sumbrului contur al poveștii iubirea răsare semeni luminii de la capătul tunelului, emoții sincere și încă neexperimentate care pe cât de vulnerabili îi face pe eroii cărții pe atât de puternici și cu un scop determinat. Și totuși, unii găsesc ceva iar alții au pierderi ce nu vor mai fi recâștigate. Poate doar în lumea de apoi.

Cartea „Pene, cenușă și Elfi” s-a dovedit a fi un urban fantasy extrem de captivant, complexitatea lumilor, a eroilor și a creionării fiecărei încercări menite să îmi zguduie imaginația producându-mi flash-uri aevea au făcut din citirea acestui volum o goană spre adevăruri, spre finalitate, și nu în ultimul rând spre o liniștire a spiritelor. Pentru unele personaje îmi părea durerea prea amară, iar pentru alții lipsurile prea însemnate, pentru unii singurătatea prea urlătoare iar pentru alții necuvintele adunate într-o claie dezordonate ce doar trăgeau din ei. Cartea a subliniat că totul nu e doar alb- negru și nici doar bine și rău, partea de mijloc poate fi de-a dreptul cu mult mai periculoasă.

Îmi rămâne să vă îndemn la lectură, eu am primit o adevărată plăcere citind acest volum, partea cea mai tentantă a întregii cărți e că … iubirea nu ține că ești înger sau demon, de lumină sau întuneric… iar acest fapt mi-a încins retina prin conturarea iubirilor imposibile ce cred că vor prinde reliefare în următoarea carte!

Ar putea fi o imagine cu carte

Citind-o pe Irina-Cristina Țenu. Cartea „Conversații cu Viața”!

Irina – Cristina Țenu, născută pe 21.05.1981, originară din Huși, și-a urmat studiile la Liceul „Cuza Vodă” din Huși, Secția Limbi Străine, absolvind Facultatea de Filosofie, Secția Științe Politice din cadrul Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași, având un Master în Studii Europene de Integrare si Securitate și luându-și doctoratul în Filosofie. A publicat „Orizontul filosofic al relației dintre identitate și etnicitate”, Editura Junimea, Iași, 2012, „Pictor de cuvinte”, Editura Liric Graph, 2016, „Vers de catifea”, Editura Siono, București, 2020 iar anul 2021 i-a adus în palmares o nouă carte ce îți intră la suflet și te răscolește, aceasta este intitulată, „Conversații cu Viața”.

Cartea s-a dovedit a fi o frământare vie, emoțiile au curs la vale abundându-ne din plin cu stări într-o paletă vastă, Irina-Cristina Țenu ne readuce aminte de bucuriile uitate ale vieții, de adevăratul scop pentru care trăim și nu în ultimul rând despre ceea ce avem pe suflet.

„Autoarea abordează axiologic fenomenul „Om”, iar dialogul devine o sumă de corolare care, citite și înțelese distinct, creionează imaginea apropiată de ideal a Omului conectat la propria Viață.”

„Sunt gând, sunt tril de pasăre-n zbor. Sunt anotimp efemer ce-nflorește sub ploaia de visuri împlinite. Sunt o privire blândă printre ochi reci, iscoditori. Sunt un suflet ce trăiește cu clipa, visul și dorința de mână.”

Cartea „Conversații cu Viața” este o înșiruire de gânduri „care trebuiau să fie scrise” după cum menționa și autoarea, o conversație ce e benefică și care îți reeducă spiritul ghidându-l prin zile fără a simți acel greu existențial, sau poate a-l avea dar a-l primi într-o manieră mai matură. O carte venită ca un dialog între eul personal și toate ce s-au scurs de la… până la. Și credeți-mă, nu e ușor să tragi o linie, să-ți iei viața de mână și prietenos să duci o conversație, nu- poate vă întrebați de ce, pentru că primul nostru impuls e de a ne plânge, critica ba chiar de a o lua la rost. Și totuși viața e cu bune și rele oricât ne-am eschiva sau ne-am scutura ca de un praf imaginar; fără o încercare nu poate fi învățarea, fără o piedică nu înțelegi cum să-ți ții echilibru iar fără o frustrare nu ai cum să percepi gustul dreptății, a corectitudinii și empatiei. Oricât nu ne-am baricada în bula noastră perfecțiunea e plictisitoare și imposibil de atins. Iar cine crede că o dată atinsă va fi liber prin împlinire se înșeală amarnic…

Și totuși, cine nu a avut conversații cu viața? Mărturisesc că încă le mai am, doar toată agitația grijilor zilnice nu-mi mai lasă răgaz pentru gândire, pentru simțire, pentru savurarea frumuseții lumii însă totuși vine acel stop în care realizez că trebuie să-mi parcurg acele fapte făcute, să-mi dau pașii înapoi pentru a mă reseta. Și nu pot să neg că am zile în care merg parcă pe alături, parcă sunt un privitor dintr-o parte care la sfârșit rămâne cu gustul amărui al senzației de irosire, de pierdere și de jumătate de măsură. Anume în acele zile semeni autoarei am nevoie să-mi înșiruiesc frământările într-un jurnal pentru a fi acolo, pentru atunci când mă voi pierde în nuanțele de gri a vieții amintindu-mi că, așa nu!

Autoarea Irina-Cristina Țenu ni se adresează direct, un mesaj către noi să ne trezim, să apreciem tot ce ne înconjoară, să privim în noi și să nu căutăm departe răspunsurile, ele se găsesc mai aproape decât ne așteptăm. Aceasta ne îndrumă la cunoașterea întregului prin împăcare de sine, acceptare și înțelegere a tuturor lucrurilor prin introspecție.

„Viață, ești o luptă pentru un scop anume, pe parcursul căreia descoperim fel de fel de lucruri noi, care ne sunt de un real folos atunci când ne așteptăm mai puțin.”

Am primit de la această lectură o adevărată eliberare prin cuvinte, cu sinceritate spun că adesea am gândit și eu la fel, aceleași emoții mi-au brăzdat privirile și aceleași încărcături am dus de-a lungul anilor. Această carte a fost mai mult o explozie de emoție trăite și citite concomitent ce au readus aminte bucuria de „aici și acum”, de simplitățile ignorate ale vieții pe care le privim cu nepăsare uneori, și nu în ultimul rând de misiunea cu care ne naștem și de scopul pentru care trăim: „iubirea”, curajul de a o trăi și dărui mai departe.

„În loc să urăști, iubește!
În loc să lovești, mângâie!
În loc să întorci spatele cuiva, ajută!
În loc să plângi, râzi!
În loc să suferi, bucură-te!”

(…)

„Conversații cu Viața” este cartea ce strigă „Omului” spre trezire și conștientizare a scopului de pe pământ; a forței sale și a sinelui ce poate întrece cu mult limitele impuse, a emoțiilor ce le estompează și a harului său prin iubire. Această carte pe parcursul lecturii se transformă de la o simplă destăinuire și punctării asupra vieții la o necesitate prin cuvinte. Citind parcă auzi ecourile propriului suflet ce a simțit la fel, a trăit la fel și ar vrea să se schimbe…

„Alerg prin destin, las vântul să-mi treacă prin păr, șoptindu-mi parcă la ureche: Hai, aleargă… nu te lăsa! (…)”

Cartea „Conversații cu Viața” poate fi găsită pe pagina editurii SIONO. Pe mine mă găsiți pe pagina de Instagram dedicată lecturii, apostolcristinuta – o căsuță plină cu recomadări de carte și nu numai!