Fii om bun, asta e tot ce contează! Povestea unui tată.

 „Omul cu adevărat bun e cel care ar fi putut fi rău și n-a fost.” — Nicolae Iorga

Răsfoind niște cărți inspiraționale am găsit o poveste cu o morală aparte, ce ne învață bunătatea mai presus de toate, o istorioară cu lecții de viață atât de necesare în vremea actuală, este un îndemn la bine, la curățenie sufletească, la binefacere. Nu am putut să nu o transmit mai departe, deoarece mi-a lăsat un sentiment că ar trebui să fac mai mult, și mai mult bine decât am făcut până acum. O să încep de acum…..

****

  O dată, un ţăran a vrut să-i încerce pe cei patru fii ai săi. I-a chemat dimineaţa la el şi i-a dat fiecăruia câte o piersică.

A plecat apoi la câmp, lăsându-i să-şi vadă de treburi şi să-şi împartă ziua cum cred ei de cuviinţă. Seara însă, când s-a întors, i-a chemat pe toţi patru şi i-a întrebat pe rând, a început cu cel mai mare:

– Spune-mi, ce-ai făcut cu piersica ta?

– Ce să fac, tată, am mâncat-o şi-ţi mulţumesc. A fost tare bună. Am luat, apoi, sâmburele, și l-am plantat în spatele casei, am udat locul şi sper să crească acolo un piersic frumos şi roditor.

– Bine ai făcut, băiatul tatii, sunt sigur că tu o să ajungi un bun gospodar.

– Dar tu, ce-ai făcut cu piersica ta? Îi zise celui de-al doilea fecior.

– Am mâncat-o. A fost atât de bună, coaptă şi fragedă…

– Şi apoi?

– Păi, am aruncat sâmburele şi m-am dus la mama să-i mai cer câteva, că tare bune erau.

– Fiule, zise atunci omul cu întristare în glas, ai grijă să nu ajungi un om lacom că ”lacomul mai mult pierde şi leneşul mai mult aleargă”.

–Dar ţie ţi-a plăcut piersica, a fost bună? L-a întrebat ţăranul şi pe cel de-al treilea fiu al său.

– Nu ştiu.

– Cum nu ştii, dar ce-ai făcut cu ea?

– Am vândut-o. M-am dus cu ea în târg şi am dat-o cu zece bani. Uite-i!

– Fiule, tu sigur o să ajungi mare negustor, dar ai grijă că nu toate sunt de vânzare în viață; mai ales, nu ceea ce ai primit de la părinţi.

În sfârşit, ţăranul l-a întrebat şi pe ultimul băiat, cel mai mic dintre toţi.

– Dar ţie ţi-a plăcut piersica?

– Nici eu nu ştiu, tătucă.

– Cum, şi tu ai vândut-o?

– Nu, tată. Eu m-am dus în vizită la prietenul meu de peste drum, care e bolnav, şi i-am dus-o lui. S-a bucurat mult pentru ea şi mi-a mulţumit din suflet.

Cu lacrimi în ochi, tatăl şi-a luat copilaşul pe genunchi şi i-a spus:

– Nu ştiu ce te vei face tu în viaţă, dar ştiu că, indiferent ce drum vei urma vei fi un om bun şi asta e tot ce contează.

Notă: ”Omul bun este prietenul a tot ce trăieşte.”  Mahatma Gandhi