Citind-o pe Corina Lupu. Cartea „Cel mai frumos Crăciun”

Dragostea a fost pe buzele multora, dragostea a fost cântată și pictată… dar mai cu seamă trăită intens de fiecare dintre noi. Semeni unei viori acest sentiment de plenitudine prin iubire vibrează în inimile noastre, ne dă forțe nebănuite și ne provoacă să dăm sens vieții, să parcurgem acest drum al destinului încărcați cu trăiri intense, cu gustul noului și coloritul afecțiunilor în toată splendoarea. Pe aceste note vreau să vă prezint ultima carte citită de mine, și anume „Cel mai frumos Crăciun” scrisă de Corina Lupu, un roman ce m-a îmbrățișat prin sensibilitatea sa și m-a transpus într-un mediu iernatic în care fulgii valsează iar inimile caută căldura apropierii. Nu o dată gândul mi-a zburat semeni unui vârtej către eroii cărții care s-au pierdut pentru a se regăsi, sau înstrăinat pentru a fi mai pregătiți ca niciodată să facă față unei apropieri definitive. Pentru că totul este predestinat acolo în stele. Pentru că împrejurările vieții aduc eroii într-un punct anume… într-o atmosferă de Crăciun, într-un cadru idilic, acolo unde inima are o singură chemare. Acea a iubirii!

Îi avem ca eroi pe Noelle și soțul acesteia Oliver, și nu pot să nu o menționez și pe ștrengărița de fiică a lor Victoria, o familie închegată care este un exemplu pentru toată lumea. Aceștia în pragul sărbătorilor prind un proiect minunat de a scrie despre spiritul sărbătorilor într-o locație de vis. Viața lor este cu o încărcătură diversă, activități peste activități care le bucură spiritul și mintea. Însă blajina Noelle își face griji pentru Michaela, sora sa nehotărâtă care nu se poate stabili într-o relație, parcă nimic nu o mai bucură iar declinul i se citește pe chip. La rândul ei Michaela se adâncește în munca sa, aceasta rămânându-i a fi cel mai bun prieten. Plecarea tinerei familii în Montana o face pe Michaela tristă deoarece își va petrece sărbătorile într-o singurătate apăsătoare, însă într-o conjunctură a karmei doar ea se face a fi unica salvatoare ce a putut fi găsită în plin sezon de sărbătoare care și-ar pune la muncă contribuțiile de artist în ale amenajării la vila unde este cazată Noelle. Venirea sa însă tulbură atmosfera, fiul proprietarei e nimeni altul decât iubirea vieții ei, acea dragoste pe care a pierdut-o în neștire și de care îi va fi dor mereu. Reîntâlnirea răvășitoare le trezesc celor doi amintiri de mult ascunse în sertarele minții, atât Michaela cât și James nu pot să-și ascundă atracția cât și acel impuls de a se abandona unul în brațele celuilalt. În pofida sentimentelor pe care le-au împărtășit în trecut acum timpul parcă le joacă feste, maturitatea pe care au dobândit-o în cei cinci ani de la ultima lor amintire ce au împărțit-o la doi nu îi ajută, pentru că în fața trăirilor intense inimile lor capitulează. Încearcă Michaela să păstreze o distanță profesională însă chemarea pe care o are forța de atracție o zăpăcesc de-a dreptul. Dar impedimentele apar, dacă atunci ea era cea care punea pai pe foc acum un nou suflet de se pune între cei doi astfel lărgind-ule gura prăpastiei. Iar Michaela nu vrea să fie în plus, nu vrea să încurce la o relație atât de inocentă… vrea doar liniște și împăcare sufletească. Însă de unde să le aibă dacă James a trezit focul în ea în plină iarnă, de unde să găsească acea forță să se despartă din nou de el atunci când realizează că James a fost și va fi unica sa iubire. Unicul alint. Unicul dar venit de la destin.

Într-o atmosferă a Crăciunului ce se apropie cei doi se cheamă pentru a-și reîmprospăta simțămintele, într-un cadrul în care fulgii valsează fericirea Michaela și James își promit să-și mai acorde o șansă. Autoarea atât de frumos le-a pictat stările și le-a dat voie să se desfășoare încât aveam impresia că în fața ochilor se parcurge scenariul unui film. Și pot spune că am rămas încântată, pentru că o astfel de carte doar trezește romantica din mine și mă umple de vise și dorințe arzătoare. E cartea în care este timp pentru tandrețe, pentru farmecul ce împlinește acea perioadă în care Crăciunul cuprinde totul, copilărie, inocență, aspirații și săruturi sub vâsc. Romanul nu doar a adunat piesă cu piesă a unui puzzle feeric ci și a umplut fiecare colțișor din mintea mea cu lecții de viață și iubire, cu reflecții dar și cu puritatea iernii îmbrăcată în colinde și împodobirea bradului. Clipe pe care eu una le ador infinit. Pentru că da, perioada Crăciunul e mai așteptată de către mine mai ceva ca însăși ziua mea. Pentru că simt că atunci totul vibrează a magie, parcă fiecare colț din lumea asta mare e mai plin de culoare și substanță. Parcă e cea mai adevărată perioadă din an. Eu așa simt!

„Cel mai frumos Crăciun” este un roman cald, romantic, care îți oferă o puternică energie și speranță că totul se va termina cu bine. Corina Lupu te face să te îndrăgostești de cartea sa, de povestea în sine dar și de personajele pline de emoții, nu o dată am empatizat cu ele și nu de puține ori am avut așteptări de la ei. Istorisirea ne duce treptat pe căile iubirii, aceea care se naște o singură dată în viață și nu se mai lasă dusă nicicum, orice ai face, oricâți ani nu s-ar perinda prin noianul existențial. Stilul dinamic și plin de forță a autoarei m-a luat cu asalt și m-a învăluit într-o mantie a magicei împliniri sufletești. Și da, a fost o lectură de suflet pentru suflete frumoase. Cui nu-i plac poveștile de iubire ce se desfășoară în plină sărbătoare a Crăciunului? Cred că fiecare s-ar lăsa luat de mână și condus pe cărările înzăpezite unde la umbra unui brad cineva își jură iubire veșnică și își pecetluiește soarta cu un sărut. Acesta e decorul perfect. Aceasta e povestea la care mă voi întoarce mereu. Pentru că mi-a încălzit inima! „Cel mai frumos Crăciun” este o poveste frumoasă, care te emoționează plăcut și pe care o recomand cu mare drag!