Anxietatea, boala neliniștii!

Alături de depresie și tulbu­rările psihosomatice, tulburările de anxietate sunt printre primele trei afecțiuni psihice ce afectează populația țării noastre, după cum notează Agerpres. Anxietatea este o tulburare comună în zilele noastre, iar pentru a o înțelege trebuie descoperite cauzele, simp­tomele și metodele de ameliorare a acesteia.

Anxietatea este o emoție fundamentală, pe care o întâlnim la oamenii din toate culturile. Poate termenul ne sună puțin străin, dar emoția aceasta ne este cunoscută tuturor – am trăit-o în numeroase situații de viață, încă de la vârste fragede. Înțelegem prin anxietate o stare accentuată de neliniște, în care așteptăm să se întâmple ceva rău sau simțim că nu ne mai aflăm în siguranță.

Pierre Janet definește anxietatea ca „teama fără obiect, manifestată prin neliniște psihomotorie, modificări vegetative și dis­funcții comportamentale”. Tulburările anxioase se referă la: fobia socială, agorafobia (acestea sunt cele mai frecvente dintr-o listă cu sute de fobii), atacurile de panică, tulburarea anxioasă generalizată, tulburarea obsesiv-com­pulsivă, reacția acută la stres și tulburarea de stres posttraumatică. Anxietatea poate fi un însoțitor al depresiei, tulburărilor obsesiv-compulsive, psihozelor și chiar al schizofreniei.

Anxietatea excesivă reprezintă o problemă foarte frecvent întâlnită în viața de zi cu zi. Aproximativ 25% din populație suferă de anxietate care ar necesita tratament într-o anumita perioadă a vieții lor, iar alți 25% au forme de anxietate mai puțin severe. Tulburările de anxietate includ anxietatea generalizată, fobia socială, fobiile specifice (ex. fobia de insecte, de spații deschise sau închise), atacul de panică, tulburarea obsesiv-compulsivă sau stresul post-traumatic.

Iată câteva exemple tipice:

• Nu știm cum va fi la un examen sau la un interviu pentru o slujbă. Va fi greu? Ne vom descurca? Ce întrebări ne vor pune? Ce vor zice ceilalți dacă eșuăm? Poate va fi bine, dar poate nu!
• Copilul nostru întârzie să vină acasă și nu răspunde la telefon. Oare a pățit ceva? De ce nu răspunde? Și ne gândim la ce e mai rău.
• Suntem în oraș și e întuneric pe strada pe care umblăm. Oare suntem în siguranță? Parcă am auzit niște sunete în întuneric. Se văd parcă niște umbre? Oare ne urmărește cineva?
• Unul dintre părinți s-a îmbolnăvit grav. Oare se va face bine? Va funcționa tratamentul pe care l-a primit? Oare….
• Ne-am pierdut locul de muncă. Oare cum ne vom descurca? Ce o să se întâmple cu noi? Cum se va schimba viața noastră? Nu poate fi ușor!

Ce sunt Tulburările de anxietate?

Tulburările de anxietate sunt problemele de sănătate mentală cel mai frecvent întâlnite la nivel global. Studiile realizate atât pe adolescenți (de exemplu studiul lui Kathleen Merikangas din JAACAP în 2010), cât pe adulți (de exemplu studiul lui Ronald Kessler din JAMA în 2005) arată că prevalența tulburărilor de anxietate de-a lungul vieții este de aprox. 30%. Evoluția tulburărilor de anxietate este cronică, iar în lipsa unui tratament corespunzător persoanele suferă costuri majore pe termen lung, precum: risc crescut pentru boli somatice și comorbiditate ridicată cu alte probleme de sănătate mentală (ex. depresie, abuz de alcool sau alte substanțe), rată crescută de dizabilitate, eșec academic, șomaj sau performanță scăzută la locul de muncă.

Anxietate. Simptome

• stare afectivă patologică ce se caracterizează prin neliniște, teama legată de „presimțirea” unui pericol iminent sau a unui insucces.
• atacul de panică este o manifestare bruscă a anxietății.

 Tipuri de anxietate:

• atac de panică: episod de panică ce apare din senin și în mod repetat fără niciun avertisment prealabil; printre simptome se numără transpirații, dureri în piept, palpitații, senzație de sufocare
• anxietate socială: se mai numește și fobie socială și implică teama copleșitoare de a atrage atenția în situații sociale; persoana afectată se teme să nu fie judecată sau să apară într-o postură ridicolă în fața celorlalți
• fobie: teama intensă de un obiect sau de o situație anume, cum ar fi teama înălțime sau de a zbura cu avionul; de obicei, intensitatea fricii este exagerată în raport cu situația
• sindrom de anxietate generalizată: spaimă și tensiune excesivă, fără un motiv aparent
• sindrom de stres posttraumatic: tulburare de anxietate care apare după trăirea unor evenimente negative majore care implică amenințarea cu moartea sau vătămarea corporală gravă, cum ar fi războiul sau catastrofele naturale
• nevroza obsesiv-compulsivă: tulburare de anxietate manifestată prin gânduri obsesive și acțiuni compulsive (repetate), cum ar fi să te speli pe mâini, să verifici dacă ușa este încuiată, să numeri obiecte în mod repetitiv; aceste compulsii ajung să afecteze negativ calitatea vieții persoanei în cauză.

Diferența între anxietate și frică

Anxietatea este sentimentul de neliniște față de un pericol anticipat, în timp ce frica este un răspuns emoțional față de un pericol concret și real. Anxietatea este astfel o pregătire a răspunsului față de un pericol care ar genera frică. Astfel, anxietatea este un răspuns normal de creștere a vigilenței și a vitezei de reacție în situații potențial periculoase, dar un nivel crescut de anxietate poate deveni dezadaptativ în sensul în care împiedică individul să performeze la nivel ridicat în unele situații sau în determină să evite alte situații care îi generează anxietate. În plus, un nivel ridicat sau prelungit de anxietate, creează suferință fizică și emoțională. Anxietatea poate lua forme iraționale, cum este în cazul fobiilor, atunci când pericolul perceput nu este unul real sau probabilitatea ca acesta să se concretizeze este neglijabilă.

Anxietatea vs Bolile fizice

Neliniștea aceasta nu este doar o stare mentală, ci o trăim în întreg corpul nostru: inima ne bate mai puternic, respirația ne este îngreunată sau foarte accelerată, ne simțim mușchii încordați, transpirăm, ne strânge stomacul, avem gura uscată, suntem acaparați de pulsații neregulate, de tremuături, de dureri musculare, insomnii și idei obsesive. Trăind aceste lucruri, adesea ne este greu să stăm într-un loc, ne vine să facem ceva, să vorbim cu cineva, să plecăm undeva, să ne mișcăm dintr-un colț în altul al camerei. Iar mintea noastră pare a fi inundată cu îngrijorări (“Dacă se întâmplă … așa?” “Dacă pățesc … asta?” “Dacă nu reușesc să … ?”), cu imagini înspăimântătoare (“O să mă muște un căine!” “Voi pica examenul!” “Toată lumea râde de mine!”), cu amintiri neplăcute (“Vai, așa am pățit și atunci…” “Nu vreau să-mi aduc aminte cât de rău a fost când…”) sau îndoieli repetate (“Poate nu m-am asigurat destul că…” “Poate nu am făcut bine…” “Poate trebuia să zic ceva…”).

Tulburarile de anxietate pot avea efecte grave

O tulburare de anxietate poate să conducă la izolație socială și la depresie clinică, poate să altereze capacitatea persoanei de a lucra, a învăța și a efectua activități de rutină. Poate să dăuneze relațiilor cu prietenii, familia și colegii. Starea de depresie poate să fie o boală foarte serioasă cu un risc crescut de tendințe de autodistrugere și suicid.

Componenta pozitivă a anxietății

Există, însă, o componentă benefică a anxietății – ne face conștienți de pericol, alertând organismul și pregătindu-ne pentru acțiune sau supraviețuire. Atunci când anxietatea capătă dimenisuni patologice, starea de bine și funcționalitatea sunt afectate. Printre cele mai frecvente simp­tome ale anxietății se numără starea de alertă a organsimului chiar și atunci când nu este un pericol iminent, când are în componența sa elemente psihosomatice ca tremurul sau trans­pirația și este însoțită de nepu­tință și dezorganizare.

Cum se tratează tulburările de anxietate

Igiena mintală este la fel de necesară ca și cea fizică, de aceea este importantă conștientizarea miilor de gânduri ce ne trec prin minte zilnic și filtrarea lor în func­ție de cât de raționale sau iraționale sunt. Analiza de sine este una dintre moda­litățile de prevenție a anxietății patologice. Toate tulburările de anxietate pot fi tratate eficient prin următoarele două forme de terapie, aplicate independent sau în combinație:

• Medicație – anxiolitice, antidepresive sau beta-blocante. Pe scurt, tratamentul medicamentos reduce simptomele de anxietate prin modificarea activității unor neurotransmițători, la nivelul sistemului nervos central sau periferic (beta-blocantele). Tratamentul medicamentos trebuie urmat sub supravegherea atentă a unui medic psihiatru.
• Psihoterapie cognitiv-comportamentală. Psihoterapia cognitiv-comportamentală (adesea prescurtată CBT  din engleză cognitive-behavioral therapy) este poate cea mai bine validată formă de psihoterapie pentru tulburările de anxietate și depresie, fiind adesea recomandată ca ‘intervenție standard‘ în aceste tipuri de probleme mentale. Pe scurt, psihoterapia cognitiv-comportamentală presupune modificarea stilului de gândire și a modului în care oamenii acționează în fața situațiilor stresante. Persoanele cu probleme de anxietate se percep excesiv de vulnerabile în fața anumitor situații (ex. vorbitul în public, apariția unui atac de panică, declanșarea unei obsesii, eșecul la un examen, prezența unui câine etc.) și sunt dominate de nevoia de a evita contactul cu aceste lucruri (ex. refuzul de a vorbi în public, evitarea efortului fizic, realizarea unui ritual, absența de la examen, ocolitul parcurilor etc.). Mai mult, aceste persoane nu reușesc să își controleze eficient reacțiile de anxietate/frică (ex. tremurul măinilor, bătăile accelerate ale inimii, respirația agitată, transpirația abundentă etc.), ceea ce îi face deseori să simtă că și-au pierdut complet controlul.

 Augusto Cury, un psihiatru care a reușit să dea o altă perspectivă modului de funcționare a minții umane și construcției de gânduri, spune: „Omul modern trebuie să descopere măreția, subtilitatea și importanța de a fi administrator al propriului psihic, deoarece acolo sălășluiește marele său succes”.

Astfel dacă nu putem dirija sau controla anumite afecțiuni distrugătoare să cerem fără întârziere sfatul specialistului. Să acordăm o atenție sporită creierului nostru, a stărilor noastre, a reacțiilor la mediul extern. Astfel ”o minte sănătoasă într-un corp sănătos” și invers!