Sunt zile în care te laşi prea iubit şi zile în care te laşi prea uitat…….
Zile în care nu te saturi de ea…de el….de noi…..de ce avem împreună și zile în care pierzi și suferi…..
Zile în care te uiţi ca să te găseşti. Zile în care te abandonezi ca să te descoperi, mai bun …mai împlinit, mai diferit……
Sunt zile în care îți vine să taci, să ignori mulțimea, să fii tu cu solitudinea ta, departe de aglomerat, de gălăgie inutilă, de „trâmbițe” necontenite…..
Sunt zile în care vrei să vorbeşti dar simți presiunea de a tăcea, de a nega vorbirea și sunt clipe când ceri comunicări și vorbe, dulci cuvinte și tainice dezlegări….. zile când trebuie să taci și nu poți…….
Zile în care râzi şi zile în care te podidește plânsul, și vreai să plângi….continuu, fără întreruperi…….parcă ca o descătușare……
Sunt zile în care ceri disperată apropiere și sunt și acele zile în care nu vrei să vezi pe nimeni, să poți să-ți plângi amarul și să-ți revii, să-ți afli propriul drum singur la cumpăna vieții…..
Dar sunt și zile de uitare, grea uitare…..în care nu te-a mai aşteptat nimeni. Zile în care te întrebi dacă a fost totul, nu a trecut aievea, te întrebi dacă te-a iubit, te-a prețuit…și dacă l-ai avut cu adevărat……
Şi zile în care, din iubire, ţi-au iertat prea multe…prea grele cuvinte….prea lungi plecări, prea multe întârzieri. Şi te-ntrebi dacă e corect…….
Sunt zile în care ai de ales și zile în care aleg alții pentru tine…….cu bine sau mai puțin……
Sunt zile în care trebuie să fugi şi zile în care trebuie să rămâi…..sa fii, pentru tine și alții, pentru suflet și cuget……pentru el și ei….pentru ea și toți ceilalți…..
Sunt zile în care trebuie să-ți privești în față probleleme, să lupţi….. şi zile în care trebuie să te pregăteşti pentru luptele ce vor urma…..că vorba aceea…vor fi destule…..
Sunt zile în care trebuie să faci ce ți-ai promis, ca să fii corect cu tine însuți, zile în care nu te mi poți ignora…..nu mai unde….cum….și de ce……….nu ai motive…..
Zile în care trebuie să visezi, așa cu ochii deschiși și cu patima unui copil …..şi zile în care trebuie să te trezești și să-ţi culegi visul şi să ţi-l cobori pe pământ….să ți-l realizezi….să-l multiplici…..și să lupți pentru el……pentru că visele sunt parte din noi…..
Și mai sunt acele zile în care îţi scrii dureri adânci, îți descarci oftul, și altele în care scrii platitudini, vezi lucruri și trăiești emoții îngerești…… Unele în care scrii despre îndrăgostiri, altele în care scrii despre dezamăgiri…….despre viață și dureri…..sunt zile….
Și zile în care înveţi să trăieşti, din plin, cu patimă …..şi altele în care trebuie să înveţi să te împaci cu boala, cu moartea și pustiirea……
Și zile în care trebuie să-ți îmblânzești moartea…….
Sunt însă zile în care e mai bine să nu scrii nimic…….prea e grea patima lui…a cea a scrisului….
…sunt zile……..
Sursa foto: pinterest.ro
Incepe ziua zâmbind. E posibil să ți placa. Foarte frumoasa scrierea ta .
ApreciazăApreciază
Mulțumesc , un sfat util! Seară frumoasă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bună dimineața, Cristina ! 🙂
Interesante ziceri ! 🙂
Sincere felicitări !! 🙂 🙂
La MINE însă ,
”sunt zile ”
când IPOCRIZIA ipocritului ajuns în vârful piramidei sociale românești
mă DEZGUSTĂ ” pas cu pas” și atât de mult 😦 😦 😦
încât , îmi vine să mă LAS de blogărit ……………….
La Mulți Ani românilor din VIAȚA ta ce poartă numele Sfântului ANDREI ! 🙂
Alioșa .
ApreciazăApreciază
Mulțumesc , o zi binecuvântată!
ApreciazăApreciază
Foarte frumos scris!
ApreciazăApreciază
Mulțumesc !!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Hey! Foarte frumos zis!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Merci!!!🌈🌹
ApreciazăApreciază
Sunt zile și zile … Nu toate bune, nu toate rele. Până la urmă noi ni le facem.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Așa este…. noi suntem făuritorii …
ApreciazăApreciază