Citind-o pe Delia Mitroi. Cartea „Iubito, te-am jucat la Poker”!

Delia Mitroi s-a născut la data de 18 iunie 1991, în orașul Craiova. În 2010, după ce a absolvit prestigiosul colegiu craiovean „Elena Cuza”, a intrat la Facultatea de Litere, Secția Studii Europene din cadrul Universității București. A urmat imediat cursurile Masteratului Cultură și Politică în Context European și Internațional, din cadrul aceleiași facultăți, iar în anul 2015, a fost admisă la Școala Doctorală a Facultății de Litere a Universității București. În studenție, a cochetat cu scrisul iar de curând, Delia Mitroi și-a redescoperit dragostea pentru propria creație literară, lăsându-se purtată pe aripile inspirației într-un mod în care nu o mai făcuse anterior. Anul acesta a debutat cu romanul „Rivali în fotbal și în dragoste” apărută la editura Coresi Publishing House, iar drumul său literar nu s-a oprit aici, după foarte puțin timp a publicat la Editura Petale Scrise cartea „Iubito, te-am jucat la Poker”, un roman incendiar care m-a ținut în priză de la început până la sfârșit, totul într-un iureș de emoții, stări și agonii.

„Iubito, te-am jucat la Poker!” e romanul care nu te va lăsa să îți verifici Instagramul și care te va face să închizi Netflixul.

Andreea Neagu (filolog)

După cum știți am o slăbiciune pentru titlurile cărților, cum îmi sare în ochi cum iau cartea fără a mai sta pe gânduri; ei dar cu un astfel de titlu ca, „Iubito, te-am jucat la Poker”, imaginația te poartă ca într-un joc de ruletă. Presupunerile sunt de prisos… iar așteptările suplinite cu un început ce te cucerește instantaneu. Iar textul, un deliciu atractiv care m-a învârtit pe deget cum a vrut el, deoarece fiecare întorsătură a fost neobosită ba din contra, mereu surprinzător de incitantă până la acel ahh de plăcere literară.

Romanul „Iubito, te-am jucat la Poker” cuprinde o stratificare a unor povești menite să încânte ochiul cititorului, pornim în plin avânt într-o dramă de familie în care el, un jucător înfocat la Poker își pune pe masa pariului pe propria soție, dintr-un nenoroc în altul atât Gabriel Pavel cât și Clara se confruntă nu doar cu acel pariul ce-i îngenunchează în fața unui mafiot pe nume Antonio Toma, zis și Tony Salamandra, dar și le arată cât de fragilă le-a fost relația. Cum pe Gabriel în ultima clipă îl roade gelozia aleargă în brațele morții la casa temutului mafiot româno-italian pentru a opri acel pact denigrator adus asupra familiei sale, însă zarurile au fost aruncate, așternuturile șifonate de acea noapte de amor câștigată, chiar și mândria sa, care cade o dată cu primul glonte ce-i străpunge corpul. Urmările sunt regizate pentru a scoate la lumină pe un Gabriel rău, afemeiat, unul care și-a părăsit femeia și copilul, unul care l-a primul obstacol s-a ascuns ca un laș; pe când acesta zace în neștire temutul interlop își joacă toate cărțile intrând în grațiile femeii jucate la Poker cucerind-o prin atenții și lucruri pe care Gabriel nu ar fi fost în stare să le facă pentru femeia iubită.

După cum am menționat mai sus cartea e ca o păpușă matrioșka, scoți pe cea mai mare ce conturează povestea triunghiului amoros format dintre Gabriel, Clara și Antonio, urmată apoi de cea a fratelui lui Tony, Emanuel Toma, Alina, soția acestuia și Fabian Pavel, amantul care este nici mai mult nici mai puțin fratele lui Gabriel Pavel, ironia sorții, sau jocul murdar al karmei; iar ca totul să fie și mai încâlcit avem și fructul pasiunii alimentat de Emanuel Toma cu doctorița Ilinca pe care o întâlnește în penitenciar, și cum surprizele nu se termină aici mai avem o pasiune creată dintr-un vis, unul menit să arate că nimic nu e la voia întâmplării, nici chiar finalul acestei cărți care ne demonstrează că totuși, iubirea se joacă la Poker, iar fericirea este scurtă…

 „Iubito, te-am jucat la Poker” nu doar ne prezintă povestea unui joc nereușit la Poker în care soțul dependent are „ispirația” de a o dărui pe femeia iubită în așternuturile altui bărbat, menționez aici de bunăvoie și nesilit de nimeni… zic așa, cu ironie desigur, dar și se subliniază faptul că e suficient un mic impuls de moment pentru ca întreaga viață să ți se schimbe. Poate în bine, poate din rău în mai rău… cine știe, cert e că piese s-au așezat mai ciudat decât mi-aș fi închipuit, văzusem în Clara o persoană mai determinată ca apoi să mă dezamăgească, alegând poleiala aurită a mafiei dar cu conținutul găunos a tuturor faptelor murdare, însă totul a fost așa cum a fost, chiar și Gabriel a ales să-și dezvolte partea întunecată, chiar și Fabian a luat în brațe o iubire efemeră care cine știe unde-l va duce. Însă după cum a scris și autoarea, fericirea este scurtă… merită trăită din plin! Ce știu eu…

„Iubito, te-am jucat la Poker” este o carte cu de toate, despre iubire și pierderi, despre alegeri greșite, și cum destinul ne poate juca feste în cel mai mârșav mod. Romanul conturează partea urâtă a oamenilor dar și cum în cel mai rău om se află o parte sensibilă și niște principii pe care nu le încalcă. Direcția acțiunii din carte te duce spre acceptare, resemnare și cum te poți transforma într-un alt om doar alegând o direcție incorectă!

Recomand cartea aceasta celor care apreciază o lectură incitantă ce te ține în priză de la început până la urmă, și mai ales acelor persoane care țintesc ochiul spre baieți răi și iubiri întortocheate, mafie și lumea interlopă a căror viață e la focul unei împușcături!

Cartea poate fi achiziționată de pe site-ul editurii Petale Scrise!

6 gânduri despre „Citind-o pe Delia Mitroi. Cartea „Iubito, te-am jucat la Poker”!”

Lasă un comentariu