Citind-o pe M. K. Lynn. Cartea „Pene, cenușă și Elfi.”

Autoarea M. K. Lynn (pseudonimul tinerei scriitoare Maria Buboc) m-a uimit într-un mod surprinzător. M.K.Lynn (n. 1996) este o scriitoare originară din Republica Moldova, Căușeni, ce abordează în principal genurile fantasy, dark fantasy și SF. A publicat povestiri în revistele NOI, Egophobia, Pov21 și Colecția Science Fiction și administrează pe Facebook o pagină dedicată scrisului cu peste 5000 de urmăritori – @oniricbook . Romanul de debut, „Pene, morminte și flori”, apărut la Editura Petale Scrise, primul dintr-o trilogie, este în prezent nominalizat în cadrul concursului „Topul celor mai citite cărți ale anului 2019, scrise de autori autohtoni – secțiunea Debut” organizat de Biblioteca Națională a Republicii Moldova și, de asemenea, în cadrul concursului „Cel mai bun debut SFFH în volum 2019” organizat de Antares Club.

Întâlnirea mea cu autoarea M. K. Lynn s-a produs extrem de magic din toate punctele de vedere, în primul rând suntem ambele basarabence iar în al doilea ea a fost unica prin scriere ce m-a convins să citesc fantasy. După debutul furtunos cu volumul întâi al seriei Pene, „Pene, morminte și flori”, și adunarea în palmares a multor laude și premii autoarea a uimit plăcut și de această dată. Cartea „Pene, cenușă și Elfi” apărută anul acesta la Editura Petale Scrise m-a acaparat în întregime chiar dacă numărul de pagini m-a cam speriat pentru început, însă treptat am înțeles nevoia de a detalia, de a ne pune în față un film al forțelor binelui și răului, a luminii și întunericului.

Pene, cenușă și Elfi – un fantasy autentic

Dacă în primul volum se pune accent pe Fleur Brown, un înger încă netransformat, o tânără cu o familie încărcată de secrete ce se ascunde în Londra, de data aceasta acțiunea se ramifică; pierderile care au semnalat că nimic nu va mai fi la fel îl împing frenetic pe Gardianul familiei Ben să înființeze școala Lumière, un loc special pentru a-i proteja pe cei marcați de darul luminii. Ironia face ca mereu să se găsească cineva care să încalce regulile bine stabilite astfel punând în pericol întreaga nație îngerească, iar acesta este nimeni altul decât Fred Brown, fratele lui Fleur, care în urma unui mesaj distruge scuturile de protecție și se avântă fără să-și gândească pașii. De aici se începe o avalanșă de acțiuni, răpirea surorii sale Alexya de către vampiri care o vor folosi la hrănirea acestora totuși rămâne catalizatorul a celui în care se va transforma, un înger ce va ticlui un plan din umbră; care și împotriva cui vă îndemn să aflați, pot doar să vă spun că pierderile vor fi una după alta cât și iubirea care încalcă mereu granițele timpului, spațiului sau nației.

Cu toate luptele dintre bine și rău oamenii au început să vadă lucruri, să pună cap la cap evenimentele și să înțeleagă că pe lângă ei sunt și „monștri”, de care trebuie să scape cu orice preț. Iar lupta devine un infern, morții fac dâre de sânge iar suferința atinge cote limite. Îngerii cu demonii ajung să aibă o scop comun, cel de a se ascunde de oameni, de a se reface din mânia destinului care nu cruță pe nimeni. Glasurile înstrăinate devin chemarea tragediei iar pânda e moneda de supraviețuire.

Resentimentele ajung să fie tot mai apăsătoare, nefericirile fac din fiecare o gaură ce atrage după ea o altă deformare emoțională care îngenunchează și cele mai puternice firi. Fie el Gardian, Înger sau Demon fiecare își are punctul său slab, în felul lor se îndoaie după furtunile inimii. Și nu vor fi puține, vă asigur.

Reglările de conturi, gustul puterii și neputința vor fi motivele esențiale ca fiecare să tragă la partea sa; unde nu te-ai uita ve-i regăsi scopuri ce se vor ascunde în altele, mereu găsindu-se un motiv în plus de a răni, de a arunca cuvinte acide, de a aminti trecutul sau de a arăta cu degetul cine e cine. Secretele vor trona și în acest volum, ele se vor întoarce împotriva a celor ce le-au uneltit în ani. Acum sau mai târziu vă îndemn să aflați, autoarea a avut grijă să lase acea doză de suspans pe care cred că-l va dezvălui în următorul volum.

Mi-a plăcut foarte mult că în pofida sumbrului contur al poveștii iubirea răsare semeni luminii de la capătul tunelului, emoții sincere și încă neexperimentate care pe cât de vulnerabili îi face pe eroii cărții pe atât de puternici și cu un scop determinat. Și totuși, unii găsesc ceva iar alții au pierderi ce nu vor mai fi recâștigate. Poate doar în lumea de apoi.

Cartea „Pene, cenușă și Elfi” s-a dovedit a fi un urban fantasy extrem de captivant, complexitatea lumilor, a eroilor și a creionării fiecărei încercări menite să îmi zguduie imaginația producându-mi flash-uri aevea au făcut din citirea acestui volum o goană spre adevăruri, spre finalitate, și nu în ultimul rând spre o liniștire a spiritelor. Pentru unele personaje îmi părea durerea prea amară, iar pentru alții lipsurile prea însemnate, pentru unii singurătatea prea urlătoare iar pentru alții necuvintele adunate într-o claie dezordonate ce doar trăgeau din ei. Cartea a subliniat că totul nu e doar alb- negru și nici doar bine și rău, partea de mijloc poate fi de-a dreptul cu mult mai periculoasă.

Îmi rămâne să vă îndemn la lectură, eu am primit o adevărată plăcere citind acest volum, partea cea mai tentantă a întregii cărți e că … iubirea nu ține că ești înger sau demon, de lumină sau întuneric… iar acest fapt mi-a încins retina prin conturarea iubirilor imposibile ce cred că vor prinde reliefare în următoarea carte!

Ar putea fi o imagine cu carte

6 gânduri despre „Citind-o pe M. K. Lynn. Cartea „Pene, cenușă și Elfi.””

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s