Citind-o pe Simona Mihuțiu. Cartea „Liberi să (nu) gândim”

Autoarea Simona Mihuțiu este medic oncolog. Privește în față boala și moartea în fiecare zi, ducând o luptă susținută care lasă urme în gând și în suflet. Mama ei și-a dorit ca ea să ajungă medic și, iată, dorința i s-a împlinit, tatăl acesteia o văzuse scriitoare, și aici tot autoarea s-a realizat cu succes. Brașovul e orașul copilăriei autoarei, studiile și le-a finalizat la Cluj-Napoca, în Bucovina, a fost medic de țară și, într-un final s-a stabilit în vestul țării, în Oradea. E căsătorită tot cu un medic, care a făcut din meseria lui o artă. În relația cu el se declară împlinită.

Autoarea are în palmaresul său niște cărți ce se așează pe suflet într-un mod fenomenal, acestea sunt „Fereastră spre mâine „, „Destinul, o jucărie stricată” iar anul acesta i-a adus încă două, una despre care voi vorbi chiar astăzi,
„Liberi să nu gândim – Povestiri despre trecutul din noi” apărută la editura Total Publishing, ne prezintă o lume sumbră, a cuvintelor spuse înjumătățit de frica de a nu atrage după sine ororile comuniste. Sau ghinionul unor vremuri mânate de interese, prejudecăți și constrângeri.

„Sunt liberă să nu gândesc. Mulți din jurul meu nu o fac, din ce în ce mai mulți. Ei par a o duce bine, oricum, mai bine decât mine! Sunt mai relaxați și nu adaugă atâta suferință prin analiza fiecărui lucru, prin despicarea firului în patru. Mă tem că ei sunt cei „deștepți” sau au o percepție superioară la nivel emoțional. Poate realizează că nu pot schimba lucrurile, că nu le pot îndrepta, ca evenimentele se desfășoară într-un cadru creat mai presus de persoana lor. Și eu, ca și ei, ar trebui să las istoria să treacă pe lângă mine… Dar, pot?”

Ar putea fi o imagine cu carte

Cartea „Liberi să (nu) gândim” cuprinde patru povestiri despre cum soarta se hotărăște în urma unor umbre, cum viața îți este pusă pe tavă chiar dacă ești un om știut și o personalitate; cum dictatura îți ia și acea speranță la mâine și cum și ce-i al tău poate fi a nimănui doar privind într-o direcție ce-ți este interzisă. Cartea nu doar că scoate în evidență perioada anilor în desfășurarea evenimentelor din decembrie 1989, cât și atinge fix unele persoane a căror povești nu te pot lăsa rece. Povești ce pot fi a unora și a tuturor, a celor ce s-au pierdut pe sine și a celor care au mers mai departe cu mândrie și în detrimentul regimului.

Fiecare poveste în parte ne creionează secvențe contradictorii cu care ai vrea ca cititor să lupți, m-au mirat direcțiile dar și alegerile unora, necuvintele și supușenia mută. Dintr-o situație în alta am ajuns la concluzia că viața de atunci a fost vitregă iar oamenii au fost mânați de circumstanțe. Ecourile vremii au fost hilare și totodată prăpăstioase, ani în care se trăia cu frica în sân și cu privirea peste umăr în nevoia de a te proteja de ceva inexistent și totuși palpabil ca o pândă a politicii meschine ce te supraveghea din întunecimea nopții.

Povestirile se orientează pe teroarea și manipularea populației, creând haosul în rândul populației de jos acolo unde clasa muncitoare se perinda într-un sistem monitorizat rigid. Timpuri în care fiecare turna pe cel de alături fără măcar să clipească doar să-și apere familia sau postul de lucru. Iar situațiile menționate aici la fiecare povestire în parte au întrecut limite, am sperat naiv că totul va fi bine, pe când binele atunci și poate acum e doar o himeră, o nălucă cu care se îmbată visătorii.

Acțiunea cărții a fost una antrenantă, am parcurs textul cu o repeziciune alertă, doream să văd ce va fi, încotro se va îndrepta penița scriitorească. Pot doar să spun că sunt și m-am născut într-un timp în care nu sunt limitată în a-mi exprima libertatea; poate încă mai există persoane care își condiționează gândirea, sau tânjesc naiv după un regiment specific celui de atunci, însă acum e acum și sper că nu se vor ajunge la a reproduce acele vremuri ce au îngrădit vizibil desfășurarea noastră ca oameni, ca personalități unice. Sau cine știe încotro ne vom îndrepta în următorii ani…

Cartea „Liberi să (nu) gândim” m-a zdruncinat prin profunzimea ei cât și prin adevărurile ce dor. Titlul cărții e unul sugestiv ce nu are nevoie de definiție, e esența a tot ce s-a scris și compoziția unor vremuri ce au rămas ca niște răni istorice grăitoare nu doar pentru o țară, ci pentru multe alte generații. Fiecare etapă, cât și poveste în parte a subliniat rictusul societății de atunci ce a marcat desfășurarea populației din toate punctele de vedere. Cartea în ansamblu poate fi freamătul și viața oricăruia dintre noi trăită pe senzația de (ne) libertate într-un timp prezent în care totul are un preț.

(fragment)
Ei, cei în costume gri

— Noi cum ne vom mai apăra dacă nu suntem înarmați? strigase un cetățean de la Protecția Civilă. Stăm cu pieptul gol în fața gloanțelor?
— Vă înarmăm, tovarăși! Dar pe rând, în ordine.
Se scoaseră din rastel toate puștile și li se înmânară de-a valma, fără a nota ce i se dădea și cui. Cineva strigă:

— Teroristul! arătându-l cu degetul pe soțul lui Vivi. Mustăcios și cu un ten mai smead, cu păr creț și bogat, frizerul putea aduce, e drept, cu un străin. Îl bătură până ce acesta nu se mai sculă de jos, apoi cineva se gândi să-i caute prin buzunare. Îi găsiră buletinul.
— Crețu Dumitru… Ăă… Nu pare a fi terorist.
— E frizerul meu, oameni buni! Lucrează la frizeria de la gară! zise cineva din gloată.
— Hai, că mai suflă! Pune-l în mașină și du-l la spital.

Din nota autoarei: „Un lucru rămâne cert în final: indiferent cum a fost pregătită „schimbarea”, de cine și cum, indiferent de aportul „agenților de schimbare” în acest complex fenomen al Revoluției din decembrie 1989, noi, cei mulți, ne-am dorit libertate! Ne-o mai dorim încă!” (Simona Mihuțiu)

4 gânduri despre „Citind-o pe Simona Mihuțiu. Cartea „Liberi să (nu) gândim””

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s