Lucian Dragoș Bogdan s-a născut pe 16 iulie 1975 în Alba Iulia, Alba. În 1987, a scris povestirea Triunghiul Bermudelor, pe care a trimis-o la concursul de proză SF organizat de „Almanahul copiilor”, povestirea a fost menţionată la Poşta redacţiei. Între 1992 şi 2000, a publicat sporadic povestiri în revistele Luceafărul, Anticipaţia şi Discobolul, apoi, din anul 2002, a trecut la mediul virtual. Anul 2013 i-a adus autorului Lucian Dragoș Bogdan reîntoarcerea la pasiunea pentru literatură, a început să scrie cu regularitate în reviste online şi tipărite, antologii, almanahuri şi volume colective. Anual publică câteva cărţi – singur, sau în colaborare cu diverși autori (în special cu Teodora Matei) – lărgindu-și repertoriul de la SF către genurile poliţist şi de dragoste. (sursa: luciandragosbogdan.ro)
Zilele trecute am finisat cartea „Fata cu rochii înflorate” semnată de autorul Lucian Dragoș Bogdan, iar aseară am finisat noul său roman „Șase”; stau și acum între ce e real și paradoxul în urma căruia s-a creat o poveste peste măsura așteptărilor mele. Autorul s-a jucat cu mintea mea aducându-mi nu doar o poveste de dragoste ci o continuitate înmulțită de mai multe ori pregătită să îmi lase loc de întrebare,… ce-ar fi fost dacă?
Descriere: „Aflat în Edinburgh pentru a participa la un concert al trupei Led Zeppelin, Roger Jones primește o invitație la masă de la o femeie necunoscută. Una care, însă, pare să știe multe despre trecutul lui și care moare a doua zi, lăsându-i moștenire întreaga avere. Cu ajutorul ei, Jones pune bazele unei publicații, devine bogat și influent – o viață la care nici măcar nu îndrăznise să viseze. Atâta doar că, o dată la zece ani, enigma femeii iese din nou la lumină, dezvăluind o poveste incredibilă.”
O, ce mai carte… chiar vreau cu asta să încep. În primul rând pentru că dintr-o acțiune în alta am fost pasată fără rețineri de autor într-un carusel al emoțiilor, apoi povestea ce mi s-a arătat în față a demarat vie în ochii mei semeni unui déjà-vu în flashuri ce mi-a făcut inima să pulseze, iar finalul… uite aici ironia sorții, e unul care te face să privești năucit gândindu-te că nimic nu e ceea ce pare, și că ce de fapt credeai că s-a încheiat e o nouă portiță de … va urma. Sau cine știe, poate autorul ne-a lăsat nouă dreptul de a notifica tot ce am așteptat, ce am vrea să suplinim sau să schimbăm în viața eroului principal în nevoia de a-i ostoi zbuciumul lăuntric. Dar să vă povestesc un pic despre acel bărbat care printr-un joc al karmei ajunge să întâlnească o femeie misterioasă, total necunoscută dar care îi joacă în față o familiaritate departe de starea sa tinerească.
Roger Jones, un bărbat care se lasă purtat de val într-o viață în care parcă nu-și aparține însoțit de băutură, distracție și sex acesta alături de amicul său Ian își semnează într-o noapte mersul viitorului. Cum, vă întrebați, simplu- o femeie care știe despre Roger mai mult decât ar ști el îi lasă o avere, care pe parcursul anilor cei doi amici o gestionează cot la cot. Acum o să urmeze întrebarea, cu ce scop i s-au lăsat banii, sau de ce? răspunsurile vor apărea pe parcurs în forma unei povești desprinse dintr-o scenă de ficțiune care îi lasă bărbatului gustul amar al pierderii. A abandonului în care se îmbracă ani de ani într-o așteptare continuă a acelei prime, a doua, a treia, a patra, cincea și a șasea femeie. Zeci de ani parcă trăiți dinafara scenei proprii într-o stare de cum va fi?… ce va fi?… cum va arăta?, oare mă va recunoaște? îi pun în față o poveste incredibilă ce se scrie o dată cu pecetluirea acelor emoții în care se lasă pradă.
Viața i se dovedește încărcată cu de toate, căsătorit devreme acesta realizează că a făcut o mare greșează, evadarea o vede în călătoriile făcute cu amicul său în escapadele informale pentru ziarul propriu, iar aici nopțile petrecute cu femei străine îi stăvilesc plăcerile dar nu și golul ce-l are în suflet, până interacționează cu „ea”, un avatar al acelui suflet predestinat să-l bântuie o viață în căutarea împăcării veșnice, astfel, o dată la zece ani, enigma femeii iese din nou la lumină, răscolindu-i pacea și mintea. Și totuși, chiar dacă suferă își redă tot timpul așteptării, chemării și atingerii acelui punct al plenitudinii alături de femeia cu chip necunoscut însă familiar. Până când piesele se pun la punct, sau doar așa iluzie ni se creează… cine știe. Vă îndemn să aflați.
Pe măsură trecerii anilor Roger devine tot mai pregătit sufletește de ce va fi, chiar dacă investigațiile ce le face încâlcesc lucrurile și mai tare iar pe alocuri te pierzi în tumultul de informații. Apoi te aduni, și parcurgi un traseu în care descoperi mai multe persoane ce iau parte la acest joc al sorții, și conștientizezi că uneori ești neputincios în fața destinului și a celor deja predestinate. Totul parcă deja e orchestrat iar ce îți rămâne să faci e să te supui și să rescrii frazele, emoțiile, și viața. În toată încâlceala sa!
Cartea „Șase” de Lucian Dragoș Bogdan mi-a arătat o altă față a sorții, în care moartea poate fi un început, în care finalitatea poate deschide o portiță a unor taine încă de noi neexplicate și cum un suflet poate însemna mai mult decât un chip. Povestea în sine s-a dovedit a fi o lectură cutremurător de interesantă, care îți arată că viața te poate urca până la cele mai mari înălțimi, dar, care vine cu un preț ce trebuie plătit mai devreme sau mai târziu. Iar cu privire la titlu vă invit să îi descoperiți singuri semnificația și rolul, ve-ți avea parte de o surpriză, acesta având un impact asupra modului de desfășurare a acțiunii și nu numai. Eu am rămas încă cu o stare de… ce-ar fi fost dacă?!
Cartea „Șase” poate fi comandată pe site-ul Editurii Tritonic. Pe mine mă găsiți pe pagina de Instagram dedicată lecturii, apostolcristinuta – o căsuță plină cu recomadări de carte și nu numai!
Vorbe pentru suflet... 