Citind-o pe Theodora Savuli. Cartea „Blocată între cadavre”

În ultima perioadă sunt tot mai selectă atunci când vine vorba de a alege următoarea carte, cu toate că îmi vine greu iar varientatea acestora mereu îmi face cu ochiul m-am oprit la o nouă carte apărută la editura Siono, anume titlul cât și coperta mi-a captat atenția, iar ce am descoperit pe parcurs mi-a întărit convingerea că am făcut alegerea potrivită.

Cartea „Blocată între cadavre” de Theodora Savuli s-a dovedit a fi un thriller-psihologic destul de întortocheat, dacă la început totul e într-o confuzie de nedescris treptat apele se limpezesc ca adevărul să fie ca un duș rece pentru cel ce citește îndemnând privirea să înainteze, însă cu teama de a nu păși pe dâre de sânge, de abandonuri, de frici și mustrări contradictorii toate reîntregite într-un tablou înfricoșător ce are în prim plan o realitate mult peste înțelegerile noastre.

„Nimeni nu realizează cât de singur e cu adevărat. Asta până în momentul în care chiar e singur.”

Încă de la primele pagini ale cărții am fost întâmpinată de trăiri intense, probleme existențiale și o familie „defectă” din mai multe puncte de vedere. Cum soarta a demonstrat că după un necaz vin și altele membrii acestei celule a societății au trecut de mult limita a tot ce înseamnă normal; astfel o cunoaștem pe Bianca, o adolescentă rebelă ce nu se include în nici un tipar, viața pentru ea e o confuză peliculă ce merge pe alb-negru fără sonor, sau cu o sălbatică notă de rock. Aceasta a adunat o multitudine de traume venite atât din propria casă cât și din mediul social, frici ce o mănâncă pe dinăuntru dar și limitări ce o fac un stigoi rătăcit în negura nopții. Însă ce e cel mai sinistru e că aceasta a dat întâietate vocii sale lăuntrice ce îi ssssîsîie ca un șarpe ce își adulmecă prada, unul care îi subliniază neputința dar și slăbiciunile provocând-o la ceva de neimaginat. Și totuși ea e Lupoaica, șefa unui grup numit Haita, tineri la fel de imperfecți ca și aceasta, adolescenți marcați de o viață disfuncțională întărită de un sistem găunos. Suflete ce se completează reciproc, prin ceea ce descoperă unul de la altul înnodându-și viața cu temerea zilei de mâine.

Cum problemele nu au fost de ajuns, o crimă stârnește un val de acțiuni ce fac ca lectura să ia o turnură aparte, iar toate pistele duc la Bia, însă ea are un alibi – chiar pe Bunica ei, o bătrânică abilă și cu o poftă de viață fantastică, unica care îi mai este apropiată Biancăi. Cea de-a doua crimă însă stârnește și mai multe semne de întrebare, deoarece cel ce a fost mutilat de nenumărate ori apoi ucis e chiar un fost prieten al găștii Haitei, un băiat izgonit, unul care nu s-a pliat pe nevoile tuturor, sau mai bine spus pe ale Lupoaicăi. Ironic sau nu chiar Bianca decide cu ajutorul adolescenților să caute făptașul, să-l identifice – deoarece totul indică că are legătură cu Haita, sau să-i dezbine sau să pună poliția pe urmele lor. Ceea ce nu e în avantajul lor. Ce a urmat a fost ca o cursă împotriva timpului, o escaladare fără pauză a unor munți mintali ce au intensificat dorința de a afla, de a pune piesele pe masă și a striga cu voce tare cine se află în spatele faptelor ce parcă nu mai au o finalitate.

Sfârșitul cărții a fost pe măsura așteptărilor mele, adică punctat atât cât să-ți dezvolte imaginația și să rămâi cu vaga senzație de… dacă ar fi fost altfel, ce a dus la acea pornire?… de ce? Autoarea a fost o maestră în a pune în scenă un final extraordinal din punctul meu de vedere, unul care va fi încă vizualizat în mintea mea. Unul care greu se va lăsa uitat.

Cartea „Blocată între cadavre” este un thriller psihologic de suspans care prin intesitatea lui cu greu îl lași din mână. Fiecare cuvânt și întorsătură a punctat cu măiestrie tulburările pe care le presupune vârsta adolescenței în cele mai tragice cazuri. Cu un limbaj total neobișnuit pentru mine cartea a fost de impact punând în discuție probleme delicate precum: violența, statutul de victimă, consumul de alcool, bandele, relațiile sexuale libertine, subtilitatea aspectelor psihologice cât și multe alte disfuncționalități pe care nu le poți trece cu vederea. După citirea cărții am simțit nevoia de a medita asupra hazardului, acela care mușamalizează acele lupte pe care le duc oamenii cu proprii săi demoni, acele tragediile care le-au marcat viața fără drept de apel. După cum am mai spus, a fost o lectură de impact pe care o recomand celor pregătiți să citească o carte ce nu alină cititorul, ci îl trece prin toate stările posibile!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s