Citindu-l pe Dragoș C. Costache. Cartea „În tăcerea nopții”

Zilele acestea am terminat o carte care m-a făcut să exclam cu încântare că totul a fost mult este așteptările mele. Autorul Dragoș C. Costache a uimit cu thrillerul său de debut prin profunzimea temelor dezbătute cât și prin formulările verbale urbane din acelor timpuri a unui București ai anilor 1926. „În tăcerea nopții” a fost nu doar o goană polițistă ci a conturat personalități și a șlefuit caractere, a cuprins și misterul dar și deznodământul. Toată componenta acestei cărți a fost de o acuratețe și inspirație dusă până la artă. Mintea mea a croit un milion de scenarii care s-au contopit cu toată acțiunea pășind într-un ritm alert în căutarea adevăraților făptași care și-au mascat bine urmele.

„… Marele Război s-a terminat de jumătate de deceniu și o pace incertă s-a așternut peste Europa. Noua Românie Mare se întinde de la Apuseni la Nistru, de la Cernăuți la Balcic. În est, Rusia arde, în vest Imperiul German își linge rănile. În sud, Țaratul Bulgar stă cu ochii pe fostele sale teritorii dobrogene. Însă toate acestea nu se văd din cluburile de noapte și birturile boeme ale Bucureștiului. Milionari, muncitori și cuțitari petrec la aceeași masă. După anii grei de război și epidemie vremurile bune par să se fi așternut pentru vecie.

Însă… totul doar pare pașnic. Ca o bucurie forțată înainte de o mare tragedie. Ce e mai rău abia începe!

(….)

În circumstanțe stranii pe străzile Bucureștiului se petrece un asasinat ce se vrea ascuns sub preșul militarilor, însă comisarul Popescu și subcomisarul Milia Popova, sunt trimiși anume pentru a elucida această crimă și de a pune bețe în roate celor ce vor o mușamalizare rapidă. Tânăra Milia, prima femeie angajata la brigada Omoruri din Strada Sevastopol întâlnește pe parcurs multe aversiuni și dezgust la adresa sa însă pas cu pas alături de renumitul Popescu intră într-un joc între viață și moarte din care fiecare iese șifonat în felul său. Dar până acolo drum lung, pentru început se luptă frecvent cu sistemul defect, cu ocheadele superiorilor dar și cu colegii sceptici, unica pornire într-o direcție corectă e vasta legătură a comisarului cu diverși oameni influenți, unii mai cunoscuți alții mai sub semnul întrebării. Fiecare însă punând câte o picătură la rezolvarea cazului, care devine din ce în ce mai suspect. Mai întortocheat, mai cusut cu firul comploturilor și al trădărilor interne. Dacă comisarul Popescu își execută sarcinile cu o repezeală brutală Milia încearcă să vadă totul la rece, să anticipeze și să-și analizeze șansele, însă când ești mânat de circumstanțe parcă nici răbdarea nu-ți mai permite să cântărești binele și răul, iar în această plasă cad eroii noștri, în una în care îi stoarce de energie la propriu și îi face să alerge după himere, să greșească de multe ori … dar mai ales să se îndoiască de sine. În toată masa de conținut cei doi formează o pereche memorabilă atunci când vine vorba de a găsi criminali ascunși în tăcerea nopții. Aceștia se stecoară prin pestrița viață nocturnă a capitalei pentru a dezlega toate firele țesute de niște minți ascuțite în nevoia de a lichida anumite ținte, care sunt acelea și cu ce scop trebuie eliminate vă îndemn să aflați, cert e că totul abia începe, e cumva ca în basme, tai un cap și cresc două, tai mai multe și parcă altele răsar din neant mai pregătite pentru a da liniștea abia obținută peste cap. Atât Milia cât și comisarul Popescu ajung să se întreacă pe sine pentru a duce la bun sfârșit ancheta care a tras după sine multe vieți și multe minți tulburi într-un joc foarte periculos. Și vă asigur,totul a fost e muchie de cuțit… sau mai bine la focul unui glonte.

Cartea „În tăcerea nopții” s-a dovedit a fi o lectură în plin crescendo, universul creat de autorul Dragoș C. Costache a fost unul cu un conținut dus la nivel de artă. Toată acțiunea s-a învârtit în jurul unei investigații secretoase; chiar dacă am privit cu umor la personajul Popescu întreaga derulare a peliculei acestui scenariu m-a transpus într-o lume sumbră a unui București în plină învălmășeală în care comisarul s-a simțit ca peștele în apă. Alături de el Milia a reîntregit opera dându-i un aer războinic, deoarece ea, și anumea ea, prima femeie angajată la brigada Omoruri din Strada Sevastopol se luptă pentru a înfrunta dezgustul masculin asupra ei, reticența lor dar și refuzul de a o privi ca pe un egal. Acțiunea în sine a fost plină de urcușuri și coborâșuri, o scriere închegată extrem de bine scrisă, care îți arată fața periculoasă a lumii într-un timp lăsat în urmă. Subiectele abordate de autor sunt de o duritate extremă și le redă cu o forță cinematografică parcă șlefuită în ani, iar toate la un loc te face ca cititor să rămâi ancorat totalmente în poveste în nevoia de a-i afla deznodământul. De la început până la urmă. „În tăcerea nopții” este un roman învăluit în mister, cu o intrigă bine definită, iar dacă sunteți iubitori de romane polițiste atunci această carte este pentru voi. Recomand cu drag!